3 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (1)
- relaționale (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SONA, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
SONA, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sona1- vz son1-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sona2 vr [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr sonné] (Fam; d. oameni) A-și pierde judecata Si: a se țicni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SONA- v. son-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SONA vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
son1- [At: DN3 / V: ~a-, ~o- / E: fr son-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) sunet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sono- vz son1-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SON- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SONO- v. son-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SON3(O)-/SONA- elem. „sunet, zgomot”. (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SONO- elem. son3(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sona vb., ind. prez. 1 sg. sonez, 3 sg. și pl. sonează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SONA vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SONO- „sunet, zgomot”. ◊ L. sonus „sunet, zgomot” > fr. sono-, engl. id., germ. id. > rom. sono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de zgomote; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare a profilului vocii; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie1), s. f., metodă aplicată în tratamentul surdității premature, care permite realizarea presiunii necesare pentru deschiderea trompei lui Eustache; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului (2); ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru verificarea legilor de vibrație a coardelor pentru compararea înălțimii sunetelor. 2. Aparat folosit la măsurarea obiectivă a nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o sursă determinată; ~tecă (v. -tecă), s. f., arhivă conținînd înregistrări de sunete și zgomote.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SONA (dup[ fr. sonné) vb. I refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata; a se țicni.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Șon/a, -ea, -eru, -escu v. Samson.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
sona, sonez v. r. a înnebuni
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sona, sonezverb
etimologie:
- sonné DEX '09 DEX '98 MDN '00
sonelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. DN
etimologie:
- son DN
- sonus DN