SOMN² s. n. Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise; starea celui care doarme. ♦ Somnul de veci (sau cel lung, veșnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi ușor, iepurește. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a ațipi. Somn ușor, formulă prin care se dorește cuiva care se culcă somn liniștit. A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inerție; toropeală, amorțire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzație provocată de această necesitate. – Lat. somnus.

SOMN¹, somni, s. m. Pește teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. Cf. bg., rus. s o m.

somn¹ sm [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 25/28 / V: (înv) som / Pl: ~i / E: sl сомъ cf ucr, scr, bg сом] 1 Pește răpitor originar din bazinul Dunării și al Volgăi, cu corpul lung, lățit în partea dinainte, fără solzi, cu capul mare, turtit, cu gura largă, cu mustăți lungi și cu carnea grasă, albă, foarte gustoasă Si: (rar) salmon (Siturus glanis). 2 (Îc) ~ pitic (sau ~ american) Pește din familia somnului¹ (1) cu opt mustăți, originar din America Si: opt-mustăți (Amiurus nebulosus).

somn² sn [At: COD. VOR.² 8^v/4 / Pl: (rar) ~uri, soamne / E: ml somnus] 1 Stare fiziologică periodică a organismelor animale și umane, necesară redresării forțelor, caracterizată prin repaus motor, prin încetinirea respirației, a circulației etc. și prin întreruperea activității psihice conștiente la om Si: dormit¹ (1), odihnă, repaus, (arg) soileală. 2 Stare a celui care doarme Si: dormit, odihnă, repaus, (arg) soileală. 3-4 (Îljv) Fără ~ (Care este) în stare de veghe Si: treaz. 5 (Îlav) În (sau prin, înv, din) ~ În timpul somnului (1). 6 (Pex; îal) În vis. 7 (Îe) Ca prin ~ În mod confuz. 8 (Îe) A nu avea ~, a nu-și găsi ~ul, a nu (i) se lipi (ori atinge) ~ul de pleoape (sau de cineva) A nu putea dormi. 9 (Îe) A-și face cineva ~ul A dormi (1). 10 (Îae) A se odihni suficient. 11 (Rar; îe) A fi pe marginea ~ului A fi pe punctul de a adormi. 12 (Îe) A trage un ~ (sau soamne sau un pui de ~) A dormi (adânc). 13 (Îe) A dormi ~ul iepurelui A dormi ușor. 14 (Îe) A-l fura pe cineva ~ul A ațipi (5). 15 (Îe) A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) ~ul, a pica (sau a nu mai putea) de ~ A nu mai putea rezista nevoii de a dormi. 16 (Îs) ~ ușor (sau bun) Urare adresată unei persoane care se culcă. 17 (Înv; îc) ~-umblător Somnambulism. 18 (Îs) ~ de iarnă (ori hibernal), ~ul iernii Stare de amorțire în care petrec iarna unele viețuitoare. 19 (Îs) ~ul plantelor Poziție specială pe care o iau unele părți ale plantelor în timpul nopții. 20 (Îvr; fig) Himeră (4). 21 Necesitatea de a dormi. 22 Senzație provocată de necesitatea de a dormi. 23 (Îs) Greu de ~ Somnoros (1). 24 (D. ochi; îs) Cârpiți sau lipiți de ~, (rar) plini de ~ Somnoroși (2). 25 (Îs) Cu ~ul (greu) în (sau pe) gene Somnoros (1). 26 (Îe) A-i veni cuiva ~ul A simți nevoia de a dormi. 27 (Fig; șîs ~ul morții, ~ul mormântului, ~ul de veci, ~ul veșnic, ~ul cel veșnic, ~ul veșniciei, ultimul ~) Moarte. 28 (Fig) Stare de inerție Si: toropeală, amorțire (1). 29 (Reg; șîs ~ul cucului) Ouăle fluturelui inelat depuse în formă de inel pe ramurile tinere ale copacilor Si: (reg) somnișor² (7), mărgica cucului, mărgicuța cucului, stupitul cucului. 30 (Reg; îc) ~ul pământului Plantă medicinală nedefinită mai îndeaproape.

SOMN², (rar) somnuri, s. n. Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise; starea celui care doarme. ◊ Somnul de veci (sau cel lung, veșnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi ușor, iepurește. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a ațipi. Somn ușor, formulă prin care se dorește cuiva care se culcă somn liniștit. A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inerție; toropeală, amorțire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzație provocată de această necesitate. – Lat. somnus.

SOMN¹, somni, s. m. Pește teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. Cf. bg., rus. som.

SOMN², (rar) somnuri, s. n. 1. Stare fiziologică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor și caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței; stare a celui care doarme. Somnul singur îl mai mîngîia. ANGHEL, PR. 45. Era tîrziu și somnul începuse a-mi atîrna greu pleoapele peste ochi. HOGAȘ, DR. 255. Somn, a gîndului odihnă, O, acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, O. I 49. ◊ (Urmat de determinări atributive) Somnul de plumb mă prăbuși ca într-un întuneric. SADOVEANU, O. VI 214. N-am venit, Că somn greu m-a-nțepenit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. ◊ (Personificat) Vino, soamne, de-l adoarme și tu, pește, de îl crește. DELAVRANCEA, O. II 152. ◊ Fig. După somnul adînc al pămîntului și al codrilor, iată că se arată iar colț de verdeață. SADOVEANU, O. VII 364. Un șuier lung, speriat... trezește somnul codrilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ◊ (În expresii care marchează începutul, durata, intensitatea acțiunii; uneori la dativ) Se întinse din nou somnului. CAMILAR, N. I 16. Ochii i se închideau, somnul îl dobora. GALACTION, O. I 41. La inginer, lumina stăruia încă. Nu-l prindea somnul. C. PETRESCU, R. DR. 250. Moș Ion o așeză încetișor pe pat și o acoperi. Un somn adînc o cuprinse. BUJOR, S. 49. Tîrziu de tot îl fură somnul. VLAHUȚĂ, O. A. 122. Culcă-te să tragi un pui de somn. SLAVICI, O. I 219. Dacă ești așa de fricoasă, apoi sui în căruță și te-așterne pe somn, că noaptea-i numa un ceas: acuș se face ziuă! CREANGĂ, O. A. 125. (Glumeț, în forma de pl. soamne) Ar fi poftit mai degrabă să fie undeva singuri, să-i tragă niște soamne. SADOVEANU, O. L. 238. ◊ Loc. adv. În (sau prin) somn = în timpul somnului, fiind adormit, dormind. Ciobanul, lîngă turmă, culcat cu ochii-n sus, În somn, spre-o altă lume purtat a fi se lasă. MACEDONSKI, O. I 116. Și prin satul adormit Doar vrun cîine-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48. Prin somn tu vei simți trecînd fiori Prin trupul tău. id. ib. 313. Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn. CARAGIALE, O. II 356. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină. EMINESCU, O. I 168. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi ușor, iepurește, v. iepurește. Somn ușor, formulă (însoțind de obicei un salut la despărțire) prin care se urează cuiva somn liniștit. La revedere... Somn ușor! BASSARABESCU, V. 9. ♦ Somn de iarnă (sau hibernal) = starea de amorțire în care petrec iarna unele animale. Stîrnise dușmănia unei albine care, mînioasă cum sînt ele în preajma somnului de iarnă, s-a repezit la Ghighi. REBREANU, I. 128. ◊ Fig. Și-a pus pămîntul blană albă și-și doarme somnul hibernal. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34. Somnul plantelor = aplecarea frunzelor sau închiderea florilor în timpul nopții. ♦ Fig. Stare de inerție; toropeală, amorțire. Poporul cel mare al nostru... a dormit un somn jalnic în întunericul satelor. SADOVEANU, O. VI 455. Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn-la ceruri din a lumii deșteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor? ALECSANDRI, P. A. 81. ♦ Nevoia de a dormi; senzație provocată de această nevoie. Oamenii umblau în jurul focului parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. REBREANU, R. II 205. ◊ (În construcții cu verbele «a fi», «a face») și cu pron. pers. în dativ) Sînt trudit și mi-i somn. SADOVEANU, N. F. 133. Cînd colea, pe la apusul soarelui, vine Serilă și zice că-i e somn. RETEGANUL, P. III 67. I s-au făcut somn strașnic, cît nu se mai putea ține. SBIERA, P. 58. Negru-i, doamne, pămîntu, Da-i mai negru urîtu; Din om te face neom, C-ai dormi și nu ți-i somn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212. 2. Fig. (De obicei determinat prin «veșnic», «de veci», «al morții» etc.) Stare a ființei care a încetat din viață; moarte. Dar somnul cel veșnic este greu. MACEDONSKI, O. I 51. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape. EMINESCU, O. I 219. ◊ Expr. A dormi somnul cel de veci v. dormi. – Pl. și: (glumeț) soamne. - Formă gramaticală: vocativ (rar) soamne.

SOMN¹, somni, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung uneori de mai mulți metri, fără solzi, lățit în partea dinainte, cu capul mare și turtit, cu gura largă și cu mustăți lungi, cu carnea albă și grasă (Silurus glanis). Sub stratul de struguri era o rogojină și dedesubt, reci și lipicioși, pescuiți în amurg, crapi, șalăi, albitură, plătici, somni grași și moi, cegi cu piele aspră. DUMITRIU, N. 232. Să ai la... vergi, niște sfori potrivite și extrem de tari, încît, încurcînd un somn de cinci și chiar de zece kilograme, să ai mulțămirea a-l putea scoate la mal. SADOVEANU, Î. A. 15. ◊ Pană de somn v. pană (II 7).

SOMN¹ ~uri n. 1) Stare fiziologică normală de repaus, care este necesară ființelor pentru reînnoirea forțelor vitale. ~ adânc. ◊ ~ letargic stare patologică manifestată printr-un somn de durată foarte lungă. ~ hibernal stare de amorțeală a unor animale în timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. * ~ ușor formulă adresată cuiva înainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a ațipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus

SOMN² ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie medie sau mare, cu corpul fără solzi, cu capul turtit și gura largă, înzestrată cu dinți, și două perechi de mustăți lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasă (de culoare albă). /<bulg., sb., rus., ucr. som

somn n. 1. suspensiune naturală a simțurilor cu pierderea cunoștinței; 2. poftă mare de a dormi: nu mai pot de somn; somnul veșnic, moartea; 3. fig. stare de inerție: iarna e somnul naturei. [Lat. SOMNUS].

somn m. pește cu capul lățit și turtit de sus în jos, cel mai mare pește din Europa ajungând până la 3-4 metri (Silurus). [Rus. SOMŬ (influențat de somn)].

1) somn și (nord) som m. (infl.de somn 2, d. rus. som, pol. sum [rut. bg. sîrb. sam], d. germ. salme, d. lat. salmo, salmon. V. somoteĭ, jemlugă). Un pește fără solzĭ, cu gura mare și lată, cu mustățĭ și trăitor pin Dunăre și rîurile vecine (silúrus glanis). Ajunge pînă la 2-3 metrĭ. – Cînd e mic se numește moacă, dela 1-2 kg. somoteĭ, dela 2-8 laprac, de la 8-15 ĭarma, ĭar de la 15 în sus pană.

2) somn n., pl. urĭ (lat. sŏmnus, somn, care vine din *sopnus, de unde și verbu sopire, a ațipi; vgr. ýpnos, ser. svap-na-s, somn, vsl. sŭpati, a dormi; it. sonno, sard. sonnu, pv. vfr. somme, sp. sueño, pg. somno. V. soporific, ipnotic). Starea de repaus în care omu și animalele dorm, adică, în mod natural, corpu lor își perde cunoștința și nu maĭ lucrează de cît inima, ceĭa ce se întlmplă obișnuit noaptea și excepțional ziua (invers la animalele de noapte): a-țĭ fi somn. Fig. Iarna e somnu naturiĭ. Somn de moarte, de plumb, somn greŭ, adînc. Somnu veșnic, moartea.

som¹ sm vz somn¹

1. som, V. somn 2.

somn¹ (pește) s. m., pl. somni

somn² (stare) s. n.

somn¹ (pește) s. m., pl. somni

somn² (stare) s. n.

somn (pește) s. m., pl. somni

somn (stare) s. n., pl. somnuri

SOMN s. v. mărgica cucului.

SOMN s. dormit, odihnă, repaus, (arg.) soileală. (După o oră de ~, s-a sculat.)

SOMN s. (IHT.; Silurus glanis) (rar) salmon.

SOMN s. (IHT.; Silurus glanis) (rar) salmon.

SOMN s. dormit, odihnă, repaus, (arg.) soileală. (După o oră de ~ s-a sculat.)

somn s. v. MĂRGICA CUCULUI.

Somn ≠ nesomn, trezie, veghe, veghere

SOMNUL DE VECI s. v. moarte.

somn (-ni), s. m. – Pește răpitor (Silurus glanis). – Var. înv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indică o apropiere de somn „faptul de a dormi”. – Der. somotei, s. m. (somn mic), dim. al var.

somn (-nuri), s. n. – 1. Actul de a dormi. – 2. Toropeală, tendință de a dormi. – Mr. somn(u), megl. son, istr. somn. Lat. sǒmnus (Cihac, I, 256; Pușcariu 1607; REW 8086), cf. vegl. samno, it. sonno, prov. som, fr. somme, cat. son, sp. sueño, port. somno. – Der. somna (var. însomna), vb. (înv., a dormi); somnișor, s. m. (mac, Papaver somniferum; plantă, Clinopodium vulgare, Leonorus cardiaca; ouăle insectei Gastropacha neustria); somnorea, s. m. (specie de păsărică); însomnorat, adj. (înv., adormit); somnoros (var. somnuros), adj. (somnolent, fără vlagă; căruia îi place somul; leneș); a cărui der. din lat. somnolentus (REW 8085) nu pare probabilă, cf. Graur, BL, V, 113; somnoroasă, s. f. (plantă, Laserpitium prutenicum; pidosnic, Cerinthe minor); somnoroșie, s. f. (somnolență, buimăceală); somnie, s. f. (somnolență); nesomn, s. n. (insomnie). – Der. din fr. somnambul, s. m.; somnambulism, s. n.; somnifer, adj.; somnolență, s. f.; insomnie, s. f.

SOMN. Subst. Somn, somnișor (dim.), somnuleț, dormit. Somn ușor, pui de somn. Somn adînc, somn greu, somn de plumb. Dormitare, aromire, aromeală, somnolare (rar), moțăială, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire. Toropeală, toropire, amorțeală, moleșeală, moleșire. Somnolență, somnie (rar), somnărie (rar), somnoroșie (rar). Adormire, ațipire, ațipeală, cufundare în somn. Somn natural; somn artificial; hipnoză; narcoză; comă. Letargie, somn letargic; hibernare. Insomnie. Somnifer, soporific, hipnotic, narcotic. Somnoros, somnare (reg.). Adj. Somnoros, somnolent, ațipit, adormit, toropit, moleșit; hipnotizat. Adormitor, toropitor, moleșitor, amețitor; somnifer, soporific, hipnotic, hipnotizant, narcotic. Letargic. Vb. A-i fi (cuiva) somn, a-l cuprinde somnul, a nu mai putea de somn, a cădea (a pica) de somn, a picura de somn, a-l păli (a-l toropi) somnul, a i se face (cuiva) somn, a i se închide (cuiva) ochii de somn, a i se face (cuiva) ochii mici, a-l prinde (a-l fura, a-l doborî) pe cineva somnul, a-i veni (cuiva) moș Ene pe la gene, s-a pus Ene pe la gene, a da geană-n geană, a dormi de-a-n picioarele (pe picioare). A dormita, a piroti, a picoti, a aromi, a moțăi, a somna, (rar), a somnola (franțuzism). A adormi, a ațipi, a(-i) da (cuiva) ochii (pleoapele) în gene (geană-n geană), a-l fura (pe cineva) somnul, l-a furat aghiuță, a se întinde somnului, a se așterne somnului. A dormi; a dormi ușor, a dormi somnul iepurelui, a dormi iepurește, a dormi numai cu un ochi; a dormi greu, a dormi dus, a dormi buștean (tun, butuc), a dormi neîntors; a sforăi, a trage (la) aghioase, a mîna (a duce) porcii la jir (pop.); a dormi cît un bei, a se umfla de somn. A adormi (pe cineva); a hipnotiza, a narcotiza. A hiberna. Adv. În somn, în stare de somn, prin somn. V. inactivitate, indolență, lene, medicament, moliciune, odihnă.

SOMN² (lat. somnus) s. n. 1. Stare funcțională normală a organismelor animale și umane care survine periodic în alternanță cu starea de veghe și care se caracterizează prin repaus motor, lipsă de receptivitate pentru stimulii obișnuiți ai mediului (la om întreruperea activității psihice conștiente), prin particularități ale activităților vegetative și ale undelor electrice cerebrale. Înregistrarea activităților cerebrale în timpul s. a pus în evidență alternanța (de 5 până la 8 ori pe noapte) a unor perioade de somn profund, care apar în electroencefalogramă sub formă de unde lente (de frecvență joasă și cu mare amplitudine) și perioade cu unde rapide (de frecvență înaltă șicu amplitudine mică), asociate cu creșterea frecvenței pulsului, agitație, vise, mișcări rapide ale globilor oculari, care caracterizează somnul paradoxal. Echilibrul dintre s. și veghe, ca și între s. profund și cel paradoxal este indispensabil stării de sănătate. Unele boli se manifestă și prin tulburarea acestui echilibru în sensul insomniei sau hipersomniei. ♦ Inerție, toropeală, amorțire. ◊ Somn ușor, formulă prin care dorim cuiva să aibă un somn liniștit. 2. Somnul de veci (cel lung sau veșnic) = moartea.

SOMN¹ (< sl.) s. m. Pește teleostean răpitor din familia Siluride, cu corpul masiv, fără solzi, trei perechi de mustăți la gură, dintre care o pereche, foarte lungi, pe falca superioară, celelalte două de pe falca inferioară mult mai scurte, și cu carne foarte gustoasă; trăiește în Dunăre, în lacuri și în râurile mari (Siluris glanis). Poate atinge 5 m lungime și 300-400 kg în greutate, majoritatea exemplarelor având însă 30-40 kg. ◊ S. pitic = pește teleostean răpitor din familia Ictaluride, originar din America de Nord, lung de 20-30 cm, greu de c. 200-300 g, cu gura mare cu patru perechi de mustăți (Ictalurus nebulosus). Introdus în România în diverse lacuri și heleșteie.

SOMNUS EST IMAGO MORTIS (lat.) somnul este o imagine a morții – Cicero, „Tusculanae disputationes”, 1, 38.

Somnul lui Endimion – Endimion, păstor de o rară frumusețe, a fost osîndit de Zeus să doarmă veșnic, fiindcă a îndrăznit s-o seducă pe Hera. Îndrăgostită de el, Artemis l-a transportat pe muntele Latmus din Caria, unde în fiecare noapte, zeița, identificată cu Selene (Luna), venea să-i privească chipul fermecător. De aceea Endimion l-a rugat pe Zeus să nu-l trezească din somn, dar în schimb să-l lase pururea tînăr. John Keats a publicat în 1818 poemul Endymion, în care povestește legenda mitologică și care începe cu versul celebru : „A thing of beauty is a joy for ever” („Un lucru frumos e o bucurie eternă”). E tocmai ceea ce se înțelege prin expresia „somnul lui Endimion”. MIT.

Somnul lui Epimenide – Figura poetului și filozofului grec Epimenide e în bună parte legendară. Astfel, se povestește că el ar fi dormit fără întrerupere timp de 50 de ani, după care s-a trezit și a mai trăit pînă în anul 538 (î.e.n.), cînd s-a stins în etate de 300 de ani. Expresia „somnul lui Epimenide” se aplică unei persoane care a stat o vreme îndelungată departe de lume. IST.

SOMN soileală, soileanu, soilescovici, soilescu.

a dormi somnul cel lung / de veci / drepților expr. a fi mort.

a-l fura somnul expr. a ațipi, a adormi.