opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLVATARE s. f. Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent și care constă în stabilirea unor legături între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului. – După fr. solvatation.

SOLVATARE s. f. Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent și care constă în stabilirea unor legături între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului. – După fr. solvatation.

solvatare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: fr solvatation] Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent1 (2) și care constă în stabilirea unor legături de natură electrostatică între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului.

SOLVATARE s.f. (Chim.) Procesul de formare a solvaților. [După fr. solvatation].

SOLVATARE s. f. proces de formare a solvenților1. (după fr. solvatation)

SOLVATA, solvatez, vb. I. Intranz. (Chim.) A produce o solvatare. – Cf. solvatare.

SOLVATA, solvatez, vb. I. Intranz. (Chim.) A produce o solvatare. – Cf. solvatare.

solvata vi [At: DEX / Pzi: ~tez / E: drr solvatare] A produce o salvatare.

SOLVATA vb. intr. a produce o solvatare. (< solvatare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solvatare s. f., g.-d. art. solvatării

solvatare s. f., g.-d. art. solvatării

solvatare s. f., g.-d. art. solvatării; pl. solvatări

solvata vb., ind. prez. 1 sg. solvatez, 3 sg. și pl. solvatează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLVATARE s. (CHIM.) dizolvare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLVATARE (după fr. salvatation) s. f. (CHIM.) Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent oarecare și care constă în stabilirea unor legături de natură electrostatică între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului.

Intrare: solvatare
solvatare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solvatare
  • solvatarea
plural
  • solvatări
  • solvatările
genitiv-dativ singular
  • solvatări
  • solvatării
plural
  • solvatări
  • solvatărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: solvata
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solvata
  • solvatare
  • solvatat
  • solvatatu‑
  • solvatând
  • solvatându‑
 singular plural
  • solvatează
  • solvatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solvatez
 (să)
  • solvatez
  • solvatam
  • solvatai
  • solvatasem
a II-a (tu)
  • solvatezi
 (să)
  • solvatezi
  • solvatai
  • solvatași
  • solvataseși
a III-a (el, ea)
  • solvatează
 (să)
  • solvateze
  • solvata
  • solvată
  • solvatase
plural I (noi)
  • solvatăm
 (să)
  • solvatăm
  • solvatam
  • solvatarăm
  • solvataserăm
  • solvatasem
a II-a (voi)
  • solvatați
 (să)
  • solvatați
  • solvatați
  • solvatarăți
  • solvataserăți
  • solvataseți
a III-a (ei, ele)
  • solvatează
 (să)
  • solvateze
  • solvatau
  • solvatară
  • solvataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solvatare, solvatărisubstantiv feminin

  • 1. Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent și care constă în stabilirea unor legături între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: dizolvare
etimologie:

solvata, solvatezverb

  • 1. chimie A produce o solvatare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • cf. solvatare DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.