SOLONCEAC, solonceacuri, s. n. (Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.

solonceac sn [At: AGROTEHNICA, I, 499 / Pl: ~uri / E: rs солончак] Grup de soluri intrazonale cu un conținut ridicat de săruri solubile și fertilitate naturală foarte scăzută.

SOLONCEAC s. n. (Geol.) Sol salin de suprafață cu conținut ridicat de săruri. – Din rus. solonceak.

SOLONCEAC ~uri n. 1) Sol bogat în săruri solubile, cu o fertilitate foarte scăzută, din zonele de stepă, semipustiuri și pustiuri. 2) Adâncitură (fund de apă stătătoare secată) acoperită cu un strat de sare. /<rus. solonțak

solonceac (desp. -ceac) s. n., pl. solonceacuri

solonceac (-ceac) s. n., pl. solonceacuri

solonceac s. n. (sil. -ceac), pl. solonceacuri

SOLONCEÁC (< rus.) s. n. Grup de soluri intrazonale cu un conținut ridicat de săruri solubile, în special cloruri și sulfați, acumulate în cantități mari într-un orizont aflat la suprafață sau în apropiere de suprafață (orizont salic) și formate în condițiile unui climat arid, semiarid, uneori și semiumed, ca urmare a evaporării intense a apei din stratul acvifer în sectoare cu drenaj slab; au fertilitate naturală foarte scăzută fiind acoperite cu vegetație sărăcăcioasă, halofilă.