SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. Solist. – Din it. solo.

solo [At: I. GOLESCU, C. / E: fr, it solo] 1-2 sni (Fragment de) compoziție muzicală pentru un singur instrument sau o singură voce (cu sau fără acompaniament). 3-4 ai, av (D. compoziții, fragmente muzicale sau d. cântăreți sau instrumente care le interpretează) (Care se execută) fără acompaniament. 5-8 smi Solist (1-4). 9-10 sni (Parte dintr-un) dans executat de o singură persoană.

SOLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. invar. Solist. – Din it. solo.

SOLO², soli, s. m. Solist. Cantată pentru cor, soli și orchestră. ▭ Instrument pentru solo și orchestră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2740.

SOLO¹ s. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce (cu sau fără acompaniament). Solo pentru vioară. ♦ (Adjectival) Fără acompaniament. Bucată scrisă pentru vioară solo. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. Știți cît e de frumoasă; știți ce plătește într-o adunare; știți de se mai poate afla alta să facă solo mai bine la un contradanț. NEGRUZZI, S. I 75.

SOLO s.n. 1. Bucată muzicală scrisă pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. ♦ (adj.) Fără acompaniament. 2. Dans executat de o singură persoană. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „unic”, „singur”. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo].

SOLO s. n. inv. 1. partitură destinată unui singur interpret. (adj.) fără acompaniament. 2. episod dintr-o lucrare muzicală mai amplă executat de un singur cântăreț sau de un singur instrumentist. 3. (fragment dintr-un) dans interpretat de un singur dansator. (< it., fr. solo)

SOLO¹ n. invar. 1) Compoziție muzicală (sau parte a ei) destinată pentru a fi interpretată de un singur vocalist sau instrumentist. 2) Dans (sau fragment dintr-un dans) executat de o singură persoană. /<fr., it. solo

SOLO² adj. invar. și adverbial Care se execută fără a fi însoțit de un instrument sau de o altă voce. /<fr., it. solo

solo n. bucată de muzică pentru o singură voce sau pentru un singur instrument.

*sólo n. fără pl. sau pl. solurĭ (it. solo, singur). Muz. Bucată muzicală cîntată de o singură gură saŭ dintr’un singur instrument cu saŭ fără acompaniamentu altor persoane.

SOLI- v. solo-.

SOLI- elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus)

!solo¹ adj. invar., adv. (execuție ~, a cânta ~)

solo² s. n., art. soloul; pl. solouri

!solo² s. n., art. soloul; pl. solouri

!solo¹ adj. invar.

solo (solist) s. m. invar.

solo (compoziție muzicală, dans) s. n. invar.

SOLO s. invar. solist.

SOLO s. invar. solist. (Cine cîntă ~?)

solo (cuv. it. „singur”), indicație în partitură* ce desemnează detașarea solistică* temporară a unui interpret vocal sau instrumentist dintr-o partidă (1). Revenirea solistului* la partida comună se face prin tutti (2), a due, a tre (1). V. și divisi.

tasto solo (loc. it. „tastă singură”), indicație utilizată în epoca basului cifrat*, în cazul uneia sau mai multor note ce trebuiau executate fără acorduri sau acompaniament*. În cazul unei singure note izolate, indicația se reducea la un zero (4) scris deasupra notei. Abrev.: t.s.

SOLI- „unic, singular”. ◊ L. solus „singur” > it. soli-, germ. id., engl. id. > rom. soli-. □ ~flor (v. -flor), adj., cu o singură floare; ~ped (v. -ped₂), adj., s. n., (animal) care are un singur deget la picioare; sin. monodactil.

SOLO v. Surakarta.

solo adj. invar., adv. singur; de unul singur.