9 definiții pentru solitarism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOLITARISM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. -ism.
SOLITARISM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
solitarism sns [At: GHEREA, ST. CR. III 86 / E: solitar + -ism] (Liv) Tendință spre o existență izolată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOLITARISM s. n. (Livresc) Tendință de izolare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOLITARISM s.n. (Liv.) Tendință de izolare. [< solitar + -ism].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOLITARISM s. n. tendință patologică de izolare. (< fr. solitarisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SOLITARISM n. livr. Tendință spre singurătate, spre o viață izolată. /solitar + suf. ~ism
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
solitarism (livr.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
solitarism (livr.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
solitarism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
solitarismsubstantiv neutru
- 1. Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Solitar + sufix -ism. DEX '09 DEX '98 DN