SOLITARÍSM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. -ism.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLITARÍSM n. livr. Tendință spre singurătate, spre o viață izolată. /solitar + suf. ~ism
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLITARÍSM s.n. (Liv.) Tendință de izolare. [< solitar + -ism].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLITARÍSM s. n. tendință patologică de izolare. (< fr. solitarisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

solitarísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink