opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

solire sf [At: (a.1805) GRECU, P. 207 / Pl: ~ri / E: soli] 1 Îndeplinire a misiunii de sol1 (1). 2 (Pex) Mijlocire. 3 Intervenție.

solíre f. Vechĭ. Rar. Intermediŭ, mijlocire.

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2.

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2.

soli [At: CHEIA ÎNV. 6r/16 / Pzi: ~lesc / E: sol1] (Înv) 1 vi A trimite cuiva un mesaj printr-un sol1 (1). 2 vi A îndeplini o misiune în calitate de sol1 (1). 3 vi (Pex) A mijloci. 4 vi (Pex) A interveni. 5 vt A anunța (1). 6 vt (Pex) A prevedea. 7 vt A solicita (1).

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A trimite cuiva o solie. Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască drept un suzeran. BOLINTINEANU, la CADE.

A SOLI ~esc intranz. înv. A da de știre prin soli. /Din sol

solì v. a trimite știre printr’un sol: Mateiaș solește Marelui Ștefan BOL.

solésc v. tr. (d. sol.) Vechĭ. Vestesc prin solie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

soli (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, 3 sg. solește, imperf. 1 soleam; conj. prez. 1 sg. să solesc, 3 să solească

soli (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 să solească

soli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 sg. și pl. solească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLI vb. v. anunța, cere, comunica, solicita, transmite, vesti.

soli vb. v. ANUNȚA. CERE. COMUNICA. SOLICITA. TRANSMITE. VESTI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

solire, soliri, s.f. (înv.) acțiunea de a prezenta solia; mijlocire, intervenție.

Intrare: solire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solire
  • solirea
plural
  • soliri
  • solirile
genitiv-dativ singular
  • soliri
  • solirii
plural
  • soliri
  • solirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: soli (vb.)
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soli
  • solire
  • solit
  • solitu‑
  • solind
  • solindu‑
 singular plural
  • solește
  • soliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solesc
 (să)
  • solesc
  • soleam
  • solii
  • solisem
a II-a (tu)
  • solești
 (să)
  • solești
  • soleai
  • soliși
  • soliseși
a III-a (el, ea)
  • solește
 (să)
  • solească
  • solea
  • soli
  • solise
plural I (noi)
  • solim
 (să)
  • solim
  • soleam
  • solirăm
  • soliserăm
  • solisem
a II-a (voi)
  • soliți
 (să)
  • soliți
  • soleați
  • solirăți
  • soliserăți
  • soliseți
a III-a (ei, ele)
  • solesc
 (să)
  • solească
  • soleau
  • soliră
  • soliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soli, solescverb

  • 1. învechit rar A comunica cuiva ceva printr-un sol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască drept un suzeran. BOLINTINEANU, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • sol DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.