solilocvá vb. I (livr.) A monologa ◊ „Ne-am întrebat vreodată, solilocvând, câte [...] momente unice de spiritualitate românească își mai așteaptă în noi exploratorul?” R.l. 22 II 73 p. 5 [var. solilocá] (din fr. soliloquer; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink