SOLILÓC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLILÓC ~uri n. livr. Lucrare scrisă sub formă de monolog. /<lat. soliloquium, fr. soliloque, it. soliloquio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLÍLOC s. v. monolog.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solilóc s. n., pl. solilócuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solilócviu / solilóc (livr.) s. n., pl. solilócvii / solilócuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink