solicitare sf [At: ARISTIA, PLUT. CXXXVI/19 / Pl: ~tări / E: solicita] 1 Adresare pentru a obține ceva Si: apel (2), cerere (24), recurgere, recurs, (rar) apelare (2). 2 Cerință (1). 3 Adresare deferentă și stăruitoare pentru un serviciu Si: chemare (5), invitație, poftire, rugăminte, (rar) invitare, (înv) regea, regealâc. 3 Exercitare a unei atracții deosebite și persistente asupra cuiva sau a ceva Si: atragere (9), captare (6), (rar) captație (1). 4 (Pex) Punere în centrul atenției sau al interesului în vederea unei acțiuni sau a unei rezolvări adecvate Si: absorbire (3), dominare (1), preocupare, stăpânire. 5 Stare a unui material sau a unui sistem tehnic caracterizată printr-un ansamblu de mărimi fizice (mecanice, tehnice, electrice, magnetice etc.) care, dacă ar depăși anumite valori-limită, ar duce la deteriorarea materialelor sau a sistemului respectiv. 6 Valoarea fiecăreia dintre mărimile care caracterizează starea de solicitare (6). 7 Proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid.

SOLICITARE, solicitări, s. f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei. 1. Cerere stăruitoare. 2. (Fiz., Mec.) Stabilirea într-un corp a unei mărimi care, dacă ar depăși o anumită valoare, ar provoca deteriorarea corpului.

SOLICITARE s.f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei; cerere insistentă. ♦ Stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui cîmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. [< solicita].

SOLICITARE s. f. 1. acțiunea de a solicita. 2. stabilire a unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. (< solicita)

SOLICITA, solicit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicit] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

solicita [At: CALENDARIU (1794), 33/23 / V: (îvr) ~iți~ / Pzi: solicit (A și: (fam) solicit), (rar) ~tez / E: fr soliciter, lat sollicitare] 1-2 vtrp A (se) adresa cuiva pentru a obține ceva Si: a apela (1), a cere (24), a recurge, (înv) a soli (7), (reg) a suruclui. 3 vt (Spc) A adresa cuiva o cerere. 4 vt (C. i. oameni) A se adresa cu deferență și stăruitor cuiva pentru un serviciu Si: a chema (6), a invita, a pofti, a ruga¹. 5 vi (Îvr) A interveni. 6 vt (C. i. oameni sau privirea, atenția etc. lor) A exercita o atracție deosebită și persistentă asupra cuiva sau a ceva Si: a atrage (10), a capta (3). 7 vt (Pex; c. i. oameni) A face să aibă ceva în centrul atenției sau al unei rezolvări adecvate Si: a absorbi (3), a domina (1), a preocupa, a stăpâni. 8 vu (Rar) A necesita. 9 vt (Teh; c. i. materiale, corpuri, sisteme tehnice etc.) A supune unei solicitări (7).

solițita v vz solicita

SOLICITA, solicit, vb. I. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicit] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

SOLICITA, solicit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. Se mai sfătui... și cu directorul liceului, iar rezultatul fu o petiție către Ministerul Instrucției, în care solicita o bursă de stat. REBREANU, P. S. 39. ♦ A ruga, a invita pe cineva să... Am fost solicitat să colaborez la «Viața Romînească». SADOVEANU, E. 180. 2. A atrage, a provoca. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și de putința lor de înțelegere... Amintirile și Poveștile, opere eminamente artistice, nu erau făcute să solicite interesul lor. SADOVEANU, E. 96. Puțini cărturari din generația mea s-au simțit solicitați de marile idealuri care frămîntă omenirea. id. ib. 31. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice sau chimice (de tracțiune, de torsiune, de apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. – Accentuat și: (prez. ind.) solicit.

SOLICITA vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acțiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stîrni. [P.i. solicit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere].

SOLICITA vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr. solliciter, lat. sollicitare)

A SOLICITA solicit tranz. 1) A cere cu insistență. ~ o carte. 2) (persoane) A se adresa cu o cerere. 3) A face să apară; a trezi; a provoca. ~ interesul cuiva. /<fr. soliciter, lat. sollicitare

solicità v. 1. a cere cu stăruință: a solicita un ajutor; 2. a face demersuri pentru obținerea unui post, a unei favori.

*solícit, a -á v. tr. (lat. sollicito, -áre). Rog, invit: am fost solicitat să particip. Cer cu stăruință: a solicita un ajutor. Fac demersurĭ ca să obțin un post, o favoare: a solicita un post.

solicitare s. f., g.-d. art. solicitării; pl. solicitări

solicitare s. f., g.-d. art. solicitării; pl. solicitări

solicitare s. f., g.-d. art. solicitării; pl. solicitări

solicita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. solicit, 2 sg. soliciți, 3 solicită; conj. prez. 1 sg. să solicit, 3 să solicite

solicita (a ~) vb., ind. prez. 3 solicită; conj. prez. 3 să solicite

solicita vb., ind. prez. 1 sg. solicit, 3 sg. și pl. solicită; conj. prez. 3 sg. și pl. solicite

solicita (ind. prez. 3 sg. și pl. solicită)

solicit.

SOLICITARE s. 1. cerere. (La ~ lui, a venit.) 2. apelare, recurgere, recurs. (~ ajutorului său.) 3. cerere, doleanță, v. rugăminte. 4. v. cerință. 5. v. invitație.

SOLICITARE s. 1. cerere. (La ~ lui, a venit.) 2. apelare, recurgere, recurs. (~ ajutorului său.) 3. cerere, doleanță, rugăminte, (înv.) regea, regealîc. (O ~ arzătoare.) 4. cerință, necesitate, nevoie, trebuință. (Ține seamă de ~ile pieței.) 5. invitare, invitație, (înv.) poftă. (A dat curs ~ primite.)

SOLICITA vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 2. v. cere. 3. v. necesita. 4. a chema. (Îl ~ la o acțiune importantă.) 5. v. pofti. 6. v. suscita.

SOLICITA vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 2. a apela, a cere, a recurge, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 3. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 4. a chema. (Îl ~ la o mare acțiune.) 5. a invita, a pofti, a ruga. (Îl ~ să intre.) 6. a deștepta, a produce, a provoca, a stîrni, a suscita, a trezi. (Cartea a ~ un mare interes.)

SOLICITARE (< solicita) s.f. 1. Acțiunea de a solicita. 2. (TEHN.) Stare a unui material sau a unui sistem tehnic, caracterizată printr-un ansamblu de mărimi fizice (mecanice, termice, electrice, magnetice etc.) care, dacă ar depăși anumite valori-limită, ar duce la deteriorarea sistemului respectiv; valoarea fiecăreia dintre mărimile ce caracterizează această stare. ♦ S. mecanică = s. caracterizată prin mărimi mecanice, determinată prin starea de tensiune și starea de deformație. S. simplă = s. realizată prin suprapunerea unor s. simple și ireductibile la una dintre acestea. ◊ S. magnetică = s. caracterizată prin mărimi magnetice cum sunt intensitatea câmpului magnetic, inducția magnetică etc.