soldăți [At: PAMFILE, C. Ț. 276 / Pzi: ~țesc / E: soldat¹] (Reg) 1 vi A se afla în serviciul militar Si: (înv) a ostăși, (reg) a cătăni. 2 vi A duce viață de soldat¹ (1) Si: (înv) a ostăși, (reg) a cătăni. 3 vi (Pex) A se război³ Si: (înv) a ostăși, (reg) a cătăni. 4 vt A supune la instrucție militară.

soldățesc, ~ească a, sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ești / E: soldat¹ + -esc] 1-2 a Care aparține soldaților¹ sau armatei Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (5-6), (reg) cătănesc, voinicesc. 3-4 a Privitor la soldați¹ sau la armată Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (7-8), (reg) cătănesc, voinicesc. 5-6 a Specific soldaților¹ și armatei Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (9-10), (reg) cătănesc, voinicesc. 7-8 a Ca al soldaților¹, ca în armată Si: cazon, milităresc, militar, ostășesc, (rar) marțial, (îvp) oștenesc, (înv) oștesc, slujitoresc (11-12), (reg) cătănesc, voinicesc. 9 sfa (Trs; Mun) Dans popular executat de bărbați. 10 Melodie după care se execută dansul sodățeasca (9).

2) soldățésc v. intr. Trăĭesc ca soldat (orĭ militar de orĭ-ce grad): mulțĭ anĭ a soldățit.

soldăți, soldățesc, vb. IV (reg.) 1. a se afla în serviciul militar, a face armata; a duce viață de soldat; a se război, a ostăși; a cătăni. 2. a supune la instrucție militară.