SOLDAT², soldați, s. m. Militar care nu are niciun grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată; p. gener. militar care își execută stagiul. ♦ Fig. Luptător, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

soldat¹ sm [At: NECULCE, L. 243 / V: (înv) sal~, săl~, săldaț, (rar) ~ă / Pl: ~ați / E: rs soldat, fr soldat, it soldato] 1 Persoană care face parte din cadrul armatei (indiferent de gardul pe care îl are) Si: militar, ostaș, (îvp) oștean, (înv) săgar, voinic, (reg) cătană. 2 Persoană care își îndeplinește stagiul în armată Si: militar, ostaș, (îvp) oștean, (înv) săgar, voinic, (reg) cătană. 3 (Spc) Cel mai mic grad în armată. 4 Persoană care deține gradul de soldat (3). 5 (Îs) De-a ~ații Numele unui joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 6 (Șîs ~ de plumb) Jucărie în formă de mică figură de plumb care reprezintă un soldat (1). 7 (Fig) (Adesea cu determinări are indică domeniul) Persoană care militează pentru o cauză, o idee și care luptă pentru ea Si: combatant (5), luptător, militant, ostaș.

soldat², ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: solda] 1 (D. conturi) Care nu mai are sold¹. 2 (D. acțiuni) Încheiat cu... 3 (D. mărfuri) Scos la vânzare.

SOLDAT², soldați, s. m. Militar care nu are nici un grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată; p. gener. militar care își execută stagiul. ♦ Fig. Luptător, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

SOLDAT, soldați, s. m. Persoană care își face serviciul militar, fără a avea vreun grad; p. ext. orice militar. N-au voie să ridice armele asupra noastră, că și noi am fost soldați. REBREANU, R. II 232. Trebuie să fie frumos Gheorghe în haine de soldat! BUJOR, S. 132. Familia soldatului să fie scutită de dajdie cîtă vreme va sluji el. BĂLCESCU, O. I 36. ♦ Fig. Persoană care susține o cauză, o idee și luptă pentru ea. Soldat al păcii.

SOLDAT s.m. Militar care servește în armată fără a fi gradat; ostaș de rînd, oștean. ♦ Militar de profesie. ♦ (Fig.) Luptător, militant activ pentru o cauză. [Cf. fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat].

SOLDAT s. m. 1. militar care servește în armată fără a fi gradat. ◊ militar de profesie. 2. (fig.) militant activ pentru o cauză. (< fr. soldato, germ. Soldat)

SOLDAT ~ți m. 1) Persoană care face stagiul militar sau face parte din cadrul armatei; ostaș; militar. 2) fig. Luptător activ pentru o cauză; ostaș; militant; combatant. /<fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat

soldat m. oștean în solda Statului.

* soldát m. (fr. soldat, d. it. soldato, adică „lefegiŭ”, d. soldo, soldă). Militar (ostaș, oștean) de gradu cel maĭ jos: soldat, caporal, sergent, plutonier, ofițer. – Pop. (rar azĭ) saldat (rus. soldát, rostit saldat).

saldat sm vz soldat¹ corectat(ă)

săldat sm vz soldat

solda [At: DDRF / Pzi: ~dez / E: fr solder] 1 vt (Îdt; c. i. solduri¹) A calcula (1). 2 vr (Fig; d. acțiuni, de obicei cu rezultate nesatisfăcătoare; udp. „cu”) A se încheia cu … 3 vr (Fig; d. acțiuni; de obicei cu rezultate nesatisfăcătoare; udp „cu”) A avea drept rezultat … 4 vt (Asr; c. i. datorii, socoteli etc.) A plăti. 5 vt (Îdt; c. i. o sumă de bani) A plăti. 6 vt A vinde cu preț redus mărfuri rămase nevândute.

soldată sf vz soldat¹

SOLDA, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula diferența dintre debitul și creditul unui cont; a face soldul. ♦ Refl. Fig. (Despre acțiuni) A se încheia cu... (mai ales cu un insucces), a avea drept rezultat... (mai ales unul nesatisfăcător). Tratativele s-au soldat cu un eșec. 2. A vinde (mărfuri) cu reducere de preț. 3. A lichida (o datorie).

SOLDA vb. I. tr. 1. A calcula un sold. ♦ refl. (Fig.) A se încheia cu..., a avea ca rezultat. 2. A vinde cu un preț mai redus (o marfă). 3. A lichida, a plăti o datorie. [< fr. solder].

SOLDA vb. I. tr. 1. a calcula un sold. 2. a vinde cu preț redus (o marfă). 3. a lichida, a plăti o datorie. II. refl. (fig.) a se încheia cu..., a avea ca rezultat. (< fr. solder, it. soldare)

femeie-soldat s. f. Femeie care luptă ca soldat ◊ „Astfel, un rezervist a fost sodomizat de sergentul său în plină desfășurare a «Furtunii deșertului», 26 de femei-soldați au fost mai mult decât hărțuite sexual în cadrul unui congres al aviatorilor de către colegii lor – bărbați [...]” As 39/92 p. 15 (din femeie + soldat; cf. fr. femme-soldat; DMN, DMC 1968)

soldat-pictor s. m. 1977 Pictor care este militar v. soldat-poet (din soldat + pictor)

soldat-poet s. m. Poet care este militar ◊ „A fost un soldat-poet care a cântat patria și poporul și tot ce n-a reușit să spună prin mijlocirea versului a spus prin sacrificiul suprem în vara lui 1916.” Săpt. 18 VII 75 p. 3. ◊ „Un soldat-pictor și un soldat-poet mărșăluiau în toamna anului 1944 într-o coloană militară spre Clujul eliberat [...]” Sc. 1 IX 77 p. 1 (din soldat + poet)

A SE SOLDA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre operații financiare) A se încheia cu un sold. 2) fig. (despre tratative, discuții, activități, eforturi etc.) A avea drept rezultat. /<fr. solder

A SOLDA ~ez tranz. 1) A calcula punând în valoare soldul unui cont. 2) (mărfuri rămase nevândute) A vinde cu preț redus. 3) (datorii) A face să nu existe; a lichida; a achita. /<fr. solder

soldà v. 1. a da solda trupelor; 2. a încheia un compt.

1)* soldéz v. tr. (fr. solder, it. soldare). Rar. Plătesc solda: a solda niște trupe, niște spionĭ.

2)* soldez v. tr. (fr. solder, d. it. saldare, confundat cu precedentu). Com. Achit restu: a solda un cont. Pin anal. Vînd cu reducere ca să mă scap de ĭa: a solda niște marfă.

soldat s. m., pl. soldați

soldat s. m., pl. soldați

soldat s. m., pl. soldați

soldat (despre mărfuri) adj., f. sg. soldată; pl. soldate

soldat.

solda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. soldez, 3 soldează; conj. prez. 1 sg. să soldez, 3 să soldeze

solda (a ~) vb., ind. prez. 3 soldează

solda vb., ind. prez. 1 sg. soldez, 3 sg. și pl. soldează

soldez.

SOLDAT s. v. ostaș.

SOLDAT s. militar, ostaș, oștean, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

SOLDA vb. a se încheia, a se sfârși, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.)

SOLDA vb. a se încheia, a se sfîrși, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eșec.)

GRADE MILITARE. Subst. Soldat, soldățel (dim.), soldățoi (augm., peior.). Gradat; fruntaș (soldat fruntaș); caporal, căprar (pop.); sergent; sergent-major; plutonier; plutonier-major, majur (pop.); plutonier-adjutant; subofițer; ofițer; ofițer inferior; ofițer superior; sublocotenent; locotenent; locotenent-major; căpitan; maior; locotenent-colonel; colonel; general-maior; general-locotenent; general-colonel; general; general de armată; mareșal; generalisim. Grade din marina militară: Marinar, matelot, matroz (ieșit din uz); cartnic; miciman (ieșit din uz); contramaistru (înv.); căpitan-locotenent; căpitan de rangul al treilea; căpitan de rangul al doilea; căpitan de rangul întîi; comandor (înv.); contraamiral; viceamiral; amiral. Adj. Soldățesc, ostășesc, militar, milităresc; ofițeresc. Vb. A avea gradul de..., a purta gradul de...; a avansa, a înainta în grad. A acorda cuiva gradul de..., a avansa, a înainta în grad (pe cineva). A-i lua cuiva gradul de..., a degrada. Adv. Soldățește, ostășește, militărește; ofițerește. V. armată, ostaș.