SOLBĂ, solbe, s. f. (Pop.) Arșic de capră. – Lat. subalba.

solbă [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) soal~, soală, sal~, seal~, sel~ / Pl: ~be, (reg) soal~ / E: ml subalba] (Pop) 1 sf Arșic alb de capră. 2 av În felul solbei (1).

SOLBĂ, solbe, s. f. Arșic de capră. – Lat. subalba.

SOLBĂ, solbe, s. f. Arșic de capră. A doua zi trebuia să aducă ichiurile, caprele, mielele și solbele lucioase. DELAVRANCEA, H. T. 112. Arșicele scoase de la țapi și de la capre, care sînt mai albe la os, se numesc solbe. ISPIRESCU, la CADE. ◊ (În metafore și comparații) Îngălbinise, apoi se albise solbă. DELAVRANCEA, la CADE.

salbă³ sf vz solbă

sealbă sf vz solbă

selbă² sf vz solbă

soală sf vz solbă

soalbă sf vz solbă

sealbă f. V. soalbă.

soalbă f. arșic alb de țap. [Și sealbă, de aceeaș origină cu salbă].

solbă (pop.) s. f., g.-d. art. solbei; pl. solbe

solbă s. f., g.-d. art. solbei; pl. solbe

solbă s. f., g.-d. art. solbei; pl. solbe