soít¹ s.n. (înv.) înnobilare, prin împerechere, a unei rase de animale.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

soít², soítă, adj. (reg.) selectat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

soít³, soítă, adj. (reg.; despre obiecte sau ființe) soios, jegos.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SOͲ, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi¹. – Din soi¹.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

soí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. și pl. soiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) rușine cui gândește ceva rău în privința aceasta – Deviză a Ordinului jartierei, creat în 1384 de regele Eduard al III-lea al Angliei, în onoarea favoritei sale Joan de Salisbury. Cuvintele au fost rostite de rege ca replică la zâmbetele malițioase ale curtenilor, când aceasta, în timpul unui bal, și-a pierdut jartiera. Îndemn ironic de a nu comenta defavorabil o exprimare sau o situație ambiguă.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink