sogi v vz soage

soace² v vz soage

soage [At: DOSOFTEI, ap. HEM 939 / V: (reg) ~ace, ~alge, soga, sogi, solga, solja, sologi, stoga, stoji, suga, sugi, asoga, asolga, zolga / Pzi: sog, sogesc / E: ml subigere cf mg szoggatani] 1-2 vtrp (Îrg) A (se) rupe o bucată din aluatul dospit și a-i (se) da formă (de pâine) înainte de a (se) băga la cuptor Si: (reg) a solzi (4), a sovâlta. 3-4 vtrp (Trs) A (se) frământa (aluatul dospit, cașul etc.). 5 vt (Reg) A da prin făină înainte de a pune la cuptor. 6 vt (Reg; îf sogi) A subția.

soalge v vz soage

soga v vz soage

solga v vz soage

solja v vz soage

sologi v vz soage

stoga v vz soage

stoji v vz soage

suci⁴ v vz soage

suga v vz soage

sugi v vz soage

zolga v vz soage

SOAGE vb. (Mold.) A rupe o parte din aluatul dospit și a da formă pîinii, înainte de a o băga în cuptor. Soagem noi pita din aloat și deacii o și coacem. DOSOFTEI, PARIMIAR. ◊ Fig. Lesne Svinția sa ne-au frămîntat din lut și ne-au sopt și ne-au însuflețat. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie: lat. subigere.

soáce, V. sog.

soáge, V. sog.

soálge, V. sog.

2) soc, a soáce, V. sog.

sog, a soáge v. tr. (cp. cu lat. subágere, cl. subígere, a reduce, a supune). Trans. (Vicĭu). Pun aluatu din covată pe cîrpător și-ĭ daŭ formă rătundă. – Part. sos inuzitat. Vicĭu dă și un part. straniŭ șolgit (de conj. 4) și un inf. a soace, a soalge și a soga.

SOAGE vb. v. frământa, plămădi.

SOAGE vb. (Transilv.) a sovâlta. (~ aluatul de pâine.)

soage vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI.

*SOAGE vb. (Transilv.) a sovîlta. (~ aluatul de pîine.)

soage (-og, -os), vb. – A modela, a da formă aluatului de pîine. – Var. soga, sogi, (în)so(l)ga. Lat. subigĕre (Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 232; Pop, Dacor., VIII, 82-93; REW 8372), cf. sp. sobar. În Trans., participiul nu se întrebuințează.

SŌGI (1421-1502), caligraf și poet vestit al genului renga (poeme înlănțuite). Înainte de a se consacra poeziei a fost preot budist la Shōkokuji, un templu zen al sectei Rinzai din Kyōto. A avut doi discipoli – Shōhaku și Sōchō, împreună cu care a reușit să compună într-o singură noapte în Minase (între Ōsaka și Kyōto), în 1488, 100 de renga. Armonizată desăvârșit, culegerea „O sută de poeme ale celor trei poeți de la Minase” este considerată una dintre capodoperele literaturii japoneze.