SOFISTICÁRE, sofisticări, s. f. Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei; rafinament căutat, artificial, prețios. – V. sofistica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SOFISTICÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a sofistica și rezultatul ei. [< sofistica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sofisticáre s. f., g.-d. art. sofisticării; pl. sofisticări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOFISTICÁ, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SOFISTICÁ ~chéz tranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOFISTICÁ vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sofisticá vb., ind. prez. 1 sg. sofistichéz, 3 sg. și pl. sofisticheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink