sodomítă s. f., g.-d. art. sodomítei; pl. sodomíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SODOMÍT, -Ă, sodomiți, -te, s. m. și f. Persoană care practică sodomia, (rar) sodomist. – Din fr. sodomite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SODOMÍT, -Ă s.m. și f. Sodomist. [< it. sodomita].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SODOMÍT, -Ă s. m. f. cel ce practică sodomia. (< fr. sodomite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sodomít2, sodomítă, adj., s.m. 1. (înv.) prăpădit, nimicit, distrus. 2. (reg.; despre ziduri sau construcții) prăbușit, surpat. 3. (s.m., reg.) persoană lipsită de putere, foarte slăbită.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sodomít s. m., pl. sodomíți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink