5 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCRI, socresc, vb. IV. Tranz. (Fam. și reg.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din socru.

socri [At: M. I. CARAGIALE, C. 73 / Pzi: ~resc / E: soacră] 1 vt (Fam) A stărui cu insistență supărătoare. 2 vt (Fam; pex) A cicăli (2). 3 vt (Fam) A mustra1. 4 vi (Mun) A deveni soacră sau socru (la nuntă). 5 vi (Mun; pex) A face nuntă.

SOCRI, socresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din socru.

SOCRI, socresc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A stărui cu insistență supărătoare pe lîngă cineva, a bate la cap, a cicăli pe cineva.

SOCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Lat. socrus (= socer).

socru1 sm [At: PO 185/11 / V: (reg) țo~ / Pl: ~ri / E: ml socrus] 1 Tatăl unuia dintre cei doi soți, considerat în raport cu celălalt soț Si: tată socru. 2 (Pop; îs) Drac ~ Se spune despre ceva neobișnuit. 3 (Îs) ~ mic Tatăl miresei. 4 (Îs) ~ mare Tatăl mirelui. 5 (Reg; îe) A se pune ~ A-și căsători fiul sau fiica, devenind socru1 (1). 6 (Lpl) Părinții unuia dintre cei doi soți, considerați în raport cu celălalt soț. 7 (Lpl; îs) Hora ~rilor Hora mare, în timpul căreia se împart darurile la nuntă. 8 (Reg; lpl) Invitați la nuntă, din partea miresei.

SOCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Din lat. socrus (= socer).

SOCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Într-o zi, intră în curtea lui Stoicea, pe un cal în spume, un vătășel, din partea lui socru-său. GALACTION, O. I 52. Ipate se trezește într-o zi cu socru-său că vine și-l cheamă la nunta unui frate al femeii sale. CREANGĂ, P. 169. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva. ALECSANDRI, T. I 101. (Familiar și popular, la gen.-dat. neart., urmat de un adj. pos.) Ipate... zice socru-său: tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169. ◊ (Popular) Socru-mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinții mirelui. Iar mai spre-amiazi, din depărtări Ivitu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii-mari și cu nuntași. Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. Cucule, măria-ta, Am venit la dumneata Să-mi dai calul dmnitale, Să mă duc la socrul-mare. GOROVEI, C. 381. Socru-mic = tatăl miresei; (la pl.) părinții miresei. (La pl.) Părinții unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. CREANGĂ, P. 86.

SOCRU ~i m. Tată al unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. * ~-mare tatăl mirelui. ~-mic tatăl miresei. [Sil. so-cru] /<lat. socrus

socru m. tatăl soției ori al bărbatului. [Lat. vulg. SOCRUM].

1) sócru m. (vlat. sŏcrus, sŏcri, cl. sŏcer, sŏceri, scr. çvaçuras, vgr. ’ekyrós, got. svaihra, germ. schwaher, vsl. svekrŭ; sard. sogru, pv. cat. sogre, vfr. suere, sp. suegro, pg. sogro. V. cuscru). Tatăl soțuluĭ orĭ sotiiĭ, față de ginere saŭ de noră. Socru mare, tata mireluĭ. – Fem. soacră. V. soacră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

socri (a ~) (fam., reg.) (desp. so-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. socresc, 3 sg. socrește, imperf. 1 socream; conj. prez. 1 sg. să socresc, 3 să socrească

socri (a ~) (fam., reg.) (so-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. socresc, imperf. 3 sg. socrea; conj. prez. 3 să socrească

socri vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. socresc, imperf. 3 sg. socrea; conj. prez. 3 sg. și pl. socrească

socru (desp. so-cru) s. m., art. socrul; pl. socri, art. socrii

socru-mare (desp. so-cru-) s. m., art. socrul-mare; pl. socri-mari, art. socrii-mari

+socru-meu/-tău/-său (fam.) (desp. so-cru-) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui socru-meu/-tău/-său

+socru-miu/-tu/-su (fam., pop.) (desp. so-cru-) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui socru-miu/-tu/-su

+tată-socru (fam.) (desp. -so-cru) s. m., art. tata-socrul, g.-d. art. lui tata-socrul

socru (so-cru) s. m., art. socrul; pl. socri, art. socrii

socru-mare (so-cru-) s. m., art. socrul-mare; pl. socri-mari, art. socrii-mari

!tată-socru (fam.) (-so-cru) s. m., art. tata-socrul, g.-d. art. lui tata-socrul

socru-mic s. m., pl. socri-mici

tata-socrul s. m. art., g.-d. art. lui tata-socrul

tata-socrul s. m. art., g.-d. art. lui tata-socrul

socru s. m. (sil. -cru), art. socrul; pl. socri, art. socrii

socru-mare s. m. (sil. -cru-), art. socrul-mare; pl. socri-mari, art. socrii-mari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOCRI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

socri vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

socru (-ri), s. m. – Tatăl unuia dintr soți, în raport cu celălalt soț. – Mr., megl., istr. socru. Lat. sǒcrum în loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Pușcariu 1606; REW 8054), formă care apare la Consentius, cf. calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro. Uz general (ALR, I, 261). – Der. soacră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu celălalt soț), mr., megl. soacră; socri, vb. (a stărui, a obosi, a cicăli, a bate la cap); socrie, s. f. (înrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socriță, s. f. (femeie care pregătește mîncarea, la nunțile tradiționale).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

socri, socresc v. t. 1. a stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva 2. a cicăli, a bate la cap

Intrare: socri
  • silabație: so-cri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • socri
  • socrire
  • socrit
  • socritu‑
  • socrind
  • socrindu‑
singular plural
  • socrește
  • socriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • socresc
(să)
  • socresc
  • socream
  • socrii
  • socrisem
a II-a (tu)
  • socrești
(să)
  • socrești
  • socreai
  • socriși
  • socriseși
a III-a (el, ea)
  • socrește
(să)
  • socrească
  • socrea
  • socri
  • socrise
plural I (noi)
  • socrim
(să)
  • socrim
  • socream
  • socrirăm
  • socriserăm
  • socrisem
a II-a (voi)
  • socriți
(să)
  • socriți
  • socreați
  • socrirăți
  • socriserăți
  • socriseți
a III-a (ei, ele)
  • socresc
(să)
  • socrească
  • socreau
  • socri
  • socriseră
Intrare: socru
  • silabație: so-cru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru
  • socrul
  • socru‑
plural
  • socri
  • socrii
genitiv-dativ singular
  • socru
  • socrului
plural
  • socri
  • socrilor
vocativ singular
  • socrule
plural
  • socrilor
Intrare: socru-mare
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru-mare
  • socrul-mare
plural
  • socri-mari
  • socrii-mari
genitiv-dativ singular
  • socru-mare
  • socrului-mare
plural
  • socri-mari
  • socrilor-mari
vocativ singular
  • socrule-mare
plural
  • socrilor-mari
Intrare: socru-mic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru-mic
  • socrul-mic
plural
  • socri-mici
  • socrii-mici
genitiv-dativ singular
  • socru-mic
  • socrului-mic
plural
  • socri-mici
  • socrilor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: tată-socru
  • silabație: -so-cru info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tată-socru
  • tata-socrul
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

socri, socrescverb

  • 1. familiar regional A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cicăli
etimologie:
  • socru DEX '98 DEX '09

socru, socrisubstantiv masculin

  • 1. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-o zi, intră în curtea lui Stoicea, pe un cal în spume, un vătășel, din partea lui socru-său. GALACTION, O. I 52. DLRLC
    • format_quote Ipate se trezește într-o zi cu socru-său că vine și-l cheamă la nunta unui frate al femeii sale. CREANGĂ, P. 169. DLRLC
    • format_quote De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva. ALECSANDRI, T. I 101. DLRLC
    • format_quote Ipate... zice socru-său: tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. CREANGĂ, P. 86. DLRLC
etimologie:

socru-mare, socri-marisubstantiv masculin

  • 1. Tatăl mirelui. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cucule, măria-ta, Am venit la dumneata Să-mi dai calul dmnitale, Să mă duc la socrul-mare. GOROVEI, C. 381. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Părinții mirelui. DLRLC
      • format_quote Iar mai spre-amiazi, din depărtări Ivitu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii-mari și cu nuntași. Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. DLRLC

socru-mic, socri-micisubstantiv masculin

  • 1. Tatăl miresei. DEX '09 DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic