sociometrie sfs [At: M. D. ENC. / P: ~ci-o~ / E: fr sociométrie] Metodă folosită pentru studierea cantitativă a relațiilor umane în cadrul unor grupuri sociale mici.

SOCIOMETRIE s.f. Ansamblu de tehnici sociologice utilizate în analiza psihosociologică a grupurilor mici, care permit, pe bază de anchete, cunoașterea structurii latente a grupului și, în anumite limite, o terapie socială a microgrupurilor anormal constituite. [Pron. -ci-o-, gen. -iei. / < fr. sociométrie].

SOCIOMETRIE s. f. ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea unor elemente de psihologie socială a grupurilor mici, care permit cunoașterea structurii latente a grupului. (< fr. sociométrie)

sociometrie (desp. -ci-o-me-tri-) s. f., art. sociometria, g.-d. sociometrii, art. sociometriei

sociometrie (-ci-o-me-tri-) s. f., art. sociometria, g.-d. sociometrii, art. sociometriei

sociometrie s. f. (sil. -ci-o-, -tri-), art. sociometria, g.-d. sociometrii, art. sociometriei

SOCIOMETRIE s. v. microsociologie.

SOCIO- „grup social, societate”. ◊ L. socius „aliat, asociat” > fr. socio-, engl. id., it. id. > rom. socio-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiere de pe baze biologice a grupurilor animale și a societăților umane; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitate a factorilor psihogeni traumatizanți de ordin social, care provoacă boli psihice; ~gonie (v. -gonie), s. f., cercetare a genezei relațiilor caracteristice societăților civilizate; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Observare, înregistrare și descriere a societăților ca formațiuni istorice concrete. 2. Disciplină sociologică empirică, descriptivă și inductivă; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Metodă sociologică de reprezentare grafică, pe bază de teste sociometrice, a relațiilor existente între membrii unui microgrup social. 2. Reprezentare grafică a evoluției unui fenomen social; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință care studiază societatea omenească și legile ei de dezvoltare. 2. Studiul asocierii organismelor; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ansamblul procedeelor sociologice folosite în studierea cantitativă a relațiilor psihice dintre membrii grupurilor sociale mici; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie₁), s. f., sociologie descriptivă; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare de comportament determinată de defectele educației generate de medii sociale nefavorabile; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază acțiunea patogenă a mediului concret asupra vieții psihice; ~sferă (v. -sferă), s. f., psihosferă*; ~terapie (v. -terapie), s. f., ansamblu de tehnici psihoterapeutice prin care se urmărește reducerea tulburărilor mintale prin folosirea interacțiunilor psihologice dintre bolnav și mediul social în care acesta trăiește; ~tip (v. -tip), s. n., tip biopsihic specific unei comunități sociale, realizat prin procesul de educație complexă a componenților ei.