societar, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 179 / P: ~ci-e~ / V: (înv) ~it~ / Pl: ~i, ~e / E: fr sociétaire] 1 smf Persoană care face parte dintr-o societate (9). 2 (Spc) Actor de prim rang care este angajat la un teatru național și care primește, în afară de salariu, o cotă anuală din excedentele teatrului respectiv. 3 smf (Îs) ~ de onoare Actor care rămâne angajat plătit al teatrului pe viață. 4 smf (Rar) Acționar. 5-9 a (Nob) Social (1-5).

SOCIETAR, -Ă, societari, -e, s. m. și f. (În trecut, spre deosebire de gagist) Actor fruntaș angajat la Teatrul Național (din București sau din provincie) și care primea, în afară de salariu, o cotă anuală din excedentele teatrului. ◊ Societar de onoare = actor fruntaș care rămînea angajat al teatrului pe tot timpul vieții, fără a fi scos la pensie.

SOCIETAR, -Ă s.m. și f. (Ieșit din uz) Membru al unei societăți literare, muzicale, teatrale. [Pron. -ci-e-. / < fr. sociétaire].

SOCIETAR, -Ă s. m. f. 1. membru al unei societăți literare, muzicale, teatrale; actor care primește o cotă-parte din veniturile teatrului. 2. cel care deține acțiuni emise de o societate anonimă; acționar. (< fr. sociétaire)

SOCIETAR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care deține acțiuni ale unei societăți; acționar. 2) înv. Membru al unei societăți (literare, teatrale, muzicale etc.). /<fr. sociétaire

*societár, -ă s. (d. societate; fr. sociétaire). Acela care face parte dintr’o societate literară, muzicală orĭ maĭ ales teatrală: societariĭ teatrului Național. V. gagist.

societară (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. societarei; pl. societare

societară (-ci-e-) s. f., g.-d. art. societarei; pl. societare

societară s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. societarei; pl. societare

SOCIETAR s. v. acționar.

societar s. v. ACȚIONAR.