11 definiții pentru sociativ
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOCIATIV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.
SOCIATIV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sociativ, ~ă a [At: DL / P: ~ci-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr sociatif] (Grm; d. complementele circumstanțiale) Care determină un verb, arătând ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOCIATIV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Gram.; despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvîrșirea unei acțiuni. Circumstanțialele sociative care exprimă nume de lucruri nu trebuie confundate cu circumstanțialele instrumentale construite în același fel. GRAM. ROM. II 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOCIATIV, -Ă adj. Complement circumstanțial sociativ = complement circumstanțial care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvîrșirea unei acțiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare – a asocia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SOCIATIV ~ă (~i, ~e) (despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. /<fr. sociatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+sociativ2 (desp. -ci-a-) s. n., pl. sociative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sociativ1 (desp. -ci-a-) adj. m., pl. sociativi; f. sociativă, pl. sociative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sociativ (-ci-a-) adj. m., pl. sociativi; f. sociativă, pl. sociative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sociativ adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociativi; f. sg. sociativă, pl. sociative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SOCIATIV, -Ă adj. (< fr. sociatif, cf. lat. sociare „a asocia”): în sintagmele circumstanțial sociativ și circumstanțială sociativă (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: so-ci-a-tiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: so-ci-a-tiv
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sociativ, sociativăadjectiv sociativ, sociativesubstantiv neutru
- 1. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Circumstanțialele sociative care exprimă nume de lucruri nu trebuie confundate cu circumstanțialele instrumentale construite în același fel. GRAM. ROM. II 139. DLRLC
- 1.1. Propoziție sociativă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. MDN '00
-
etimologie:
- sociatif DEX '09 DEX '98 DN