soci² smp [At: I. IONESCU, M. 363 / E: nct] (Olt) Varietate de porci cu picioarele lungi, care se îngrașă greu.

soci¹- vz socio-

SOCI- v. socio-.

Soci pl. sat în jud. Baia, pe Siret 1700 loc. Victoria lui Ștefan cei Mare, asupra lui Radu cel Frumos (1476).

SOC, soci, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate în inflorescențe, care au proprietăți sudorifice, și cu fructe (boabe negre sau roșii), scoarță și rădăcini cu proprietăți laxative și diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

soace¹ s vz soc

soc sm [At: ANON. CAR. / V: socru, soace s, sog / Pl: soci, ~uri sn / E: ml sabucus] (Bot) 1 (Șîc ~ negru) Arbust din familia caprifoliaceelor, cu ramuri cu măduvă albă, abundentă, cu scoarța de culoare ceușie, cu flori albe dispuse în corimbe ramificate și cu fructe în formă de boabe negre, lucioase, așezate în ciorchine, din ale cărui flori se prepară un ceai medicinal, iar scoarța, fructele și rădăcina se folosesc în cromatica populară Si: (pop) holer, hoz, iboz, scorpat (Sambucus nigra). 2 (Prc) Floarea și lemnul socului (1). 3 (Îc) ~ roșu (sau de munte, cu struguri) Arbust din familia caprifoliaceelor cu ramuri cu măduva galben-brună, cu flori albe-gălbui strânse ciorchine și cu fructele boabe roșii (Sambucus racemosa). 4 (Îrg; îc) ~ mic Boz (Sambucus ebulus). 5 (Înv; îe) Cine s-a fript în foc suflă și-n ~ Se spune despre cei foarte precauți. 6 (Reg; îc) ~-de-câmp Urda-vacii (Cardaria draba).

socio- [At: DN³ / E: fr, it socio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) societate.

socru² sm vz soc

sog sm vz soc¹

SOC, soci, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate în inflorescențe, care au proprietăți sudorifice, și cu fructe (boabe negre sau roșii), scoarță și rădăcini cu proprietăți laxative și diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

SOC, soci, s. m. Mic arbust cu lujeri, avînd o măduvă abundentă, flori albe dispuse în corimbe ramificate și fructe în formă de boabe negre strălucitoare; crește prin păduri și tufișuri; din flori se prepară un ceai medicinal, iar fructele, scoarța și rădăcinile se întrebuințează în cromatica populară (Sambucus nigra). N-am învățat știința ierburilor, dar, pe cît mă taie capul, socul n-a dat niciodată trandafiri. DELAVRANCEA, A. 93. Mai bine du-te de bea ceai de soc. ALECSANDRI, T. I 60. Cînd m-or îngropa Și m-or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag, Căvălaș de soc, Mult zice cu foc. TEODORESCU, P. P. 436.

SOCIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) societate”, „social”. [Pron. -ci-o-, var. soci-. / < fr., it. socio-, cf. lat. socius – tovarăș].

SOCIO- elem. „societate”. (< fr. socio-, cf. lat. socius, tovarăș)

SOC soci m. Arbust cu lujeri bogați în măduvă și cu frunze palmat-compuse, ascuțite la vârf, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, grupate în ciorchine și cu fructe negre (mai rar roșii), sferice, folosite în medicină și în industria casnică. /<lat. sabucus

soc m. arbust din regiunile noastre coprinzând mai multe specii: florile de soc se întrebuințează ca infuziune spre a provoca sudoare, iar fructele, scoarța și rădăcina au proprietăți purgative (Sambucus nigra). [Lat. SABUCUS].

pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.

1) soc m. (lat. sabucus [var. din sambucus] soc, de unde s’a făcut *saucu, soc; vfr. sëu, sp. pg. sauco. Cp. cu coadă, d. cauda). Un copăcel caprifoliceŭ (sambúcus nigra) ale căruĭ ramurĭ aŭ o măduvă albă și foarte ușoară care se desprinde ușor, și atuncĭ rămîne ramura ca o țeavă, din care copiiĭ fac pișcoace, ca și din cucută (Face florĭ albe așezate în corimbĭ și fructe în formă de bace negre lucitoare. Crește pin pădurĭ, mărăcinișurĭ, zăvoaĭe și pe lîngă gardurĭ. Din florile luĭ se face ceaĭ sudorific bun contra tusiĭ; fructele, coaja și rădăcina luĭ îs purgative). – Și socru (Cov. Pop,). V. boz.

2) sócru, V. soc.

soc s. m., pl. soci

soc s. m., pl. soci

soc s. m., pl. soci

SOC s. (BOT.; Sambucus nigra) (reg.) holer, hoz, iboz, scorpat.

SOC MIC s. v. boz, bozie.

SOC s. (BOT.; Sambucus nigra) (reg.) holer, hoz, iboz, scorpat.

soc mic s. v. BOZ. BOZIE.

soc (-ci), s. m. – Arbust cu flori hermafrodite care au proprietăți sudorifice (Sambucus nigra, S. racemosa). – Mr. sug. Lat. sabūcus, forma înv., fără infix nazal, în loc de sambūcus (Cihac, I, 256; Koerting 8241; Pușcariu 1605; Spitzer, Mitt. Wien, 330; REW 7561; Rohlfs, Differenzierung, 14; P. Aesbischer, Vox rom., XII, 82-94), cf. alb. stok (Skok, ZRPh., XLIV, 332-7), sicil. savuku, prov. saiuc, cat. sauc, port. sabugo.

soci s.m. pl. (reg.) specie de porci, cu picioarele lungi, care se îngrașă greu.

Soci se pronunță corect în două silabe (só-ci), nu într-una singură.

SOCI-, v. SOCIO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume de comunități etnice.

SOCIO- „grup social, societate”. ◊ L. socius „aliat, asociat” > fr. socio-, engl. id., it. id. > rom. socio-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiere de pe baze biologice a grupurilor animale și a societăților umane; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitate a factorilor psihogeni traumatizanți de ordin social, care provoacă boli psihice; ~gonie (v. -gonie), s. f., cercetare a genezei relațiilor caracteristice societăților civilizate; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Observare, înregistrare și descriere a societăților ca formațiuni istorice concrete. 2. Disciplină sociologică empirică, descriptivă și inductivă; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Metodă sociologică de reprezentare grafică, pe bază de teste sociometrice, a relațiilor existente între membrii unui microgrup social. 2. Reprezentare grafică a evoluției unui fenomen social; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință care studiază societatea omenească și legile ei de dezvoltare. 2. Studiul asocierii organismelor; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ansamblul procedeelor sociologice folosite în studierea cantitativă a relațiilor psihice dintre membrii grupurilor sociale mici; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie₁), s. f., sociologie descriptivă; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare de comportament determinată de defectele educației generate de medii sociale nefavorabile; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază acțiunea patogenă a mediului concret asupra vieții psihice; ~sferă (v. -sferă), s. f., psihosferă*; ~terapie (v. -terapie), s. f., ansamblu de tehnici psihoterapeutice prin care se urmărește reducerea tulburărilor mintale prin folosirea interacțiunilor psihologice dintre bolnav și mediul social în care acesta trăiește; ~tip (v. -tip), s. n., tip biopsihic specific unei comunități sociale, realizat prin procesul de educație complexă a componenților ei.

SOCI, oraș în SV Federației ruse, pe țărmul Mării Negre, la poalele V ale m-ților Caucaz, 328,8 mii loc. (2001). Port turistic. Produse alim. Stațiune balneoclimaterică cu ape minerale medicinale și cu plaje. Are 50 de sanatorii. Turism. Fundat în 1896.

SAMBUCUS L., SOC, fam. Caprifoliaceae. Gen originar din toate regiunile continentale sau subtropicale, cca 22 specii, arbuști sau arbori de talie mică, rar erbacee, vivace. Lujerii și ramurile au măduvă groasă, spongioasă; de obicei vîrful nelignificat. Frunze imparipenat compuse, foliole dentate. Flori (caliciul cu 5 dinți, corolă rotundă, patentă, cu 5 petale, 5 stamine, 3 stigmate sesile) dispuse într-o inflorescență în formă de paniculă sau cimă umbeliformă. Fruct cu 3-5 semințe.

Sambucus nigra L. « Soc comun, Soc negru ». Specie care înflorește tîrziu, primăvara-vara, după ce apar frunzele. Flori albe-gălbui cu miros puternic ca și frunzele (caliciul cu 5 dinți scurți, corolă rotundă cu 5 petale patente, 5 stamine, stigmate sesile), așezate în cime umbeliforme, plane, pînă la 20 cm diametrul. Fructe mai întîi roșii, după aceea negre, lucioase. Frunze pînă la 15 cm lungime, cu 5-7 foliole eliptic-ascuțite, dentate, stipele verucoase, pe partea superioară verzi- închis, pe cea inferioară mai deschise și puțin pubescente. Arbust pînă la 6 m înălțime sau arbore pînă la 10 m înălțime. Scoarță groasă, cenușie, adînc-crestată, măduvă albă, ramuri gri.

Sambucus racemosa L. « Soc roșu, Soc de munte ». Specie care înflorește primăvara-tîrziu-vara. Flori albe-gălbui, dispuse în panicule ovoide, 4-6 cm lungime. Frunze deseori cu 5 foliole ovate, aproape sesile, pînă la 8 cm lungime, glabre, serate, toamna roșietice. Arbust înalt, pînă la 3 m. Lujeri subțiri, glabri, măduvă maro-deschis. Fructe, bace roșii, ornamentale.