SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SÓBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care conține strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil ~. Artă ~ă. 2) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; cumpătat; auster. [Sil. so-bru] /<fr. sobre, lat. sobrius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÓBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÓBRU, -Ă adj. 1. lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat. (< fr. sobre, lat. sobrius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÓBRU adj. 1. simplu. (Îmbrăcăminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumusețe ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viață ~.) 4. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, stăpânit, temperat. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sóbru adj. (sil. -bru), pl. sobri; f. sg. sóbră, pl. sóbre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink