6 definiții pentru soacră-mare
Explicative DEX
SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ♦ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).
SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Aia bătrînă e baba Rada, mama lui nenea Alviță, soacra soră-mi Evanghelina. STANCU, D. 176. Feciorul nu ieși din hotărîrea maică-sa, nunta se făcu și baba își luă cămeșa de soacră. CREANGĂ, P. 4. Foaie verde păr uscat, Tînără m-am măritat Și rea soacră-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. ◊ (Popular) Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOACRĂ ~e f. Mamă a unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. * ~-mare mama mirelui. ~-mică mama miresei. [G.-D. soacrei; Sil. soa-cră] /<lat. socra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
soacră-mare (desp. soa-cră-) s. f., art. soacra-mare, g.-d. art. soacrei-mari; pl. soacre-mari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
soacră-mare (soa-cră-) s. f., art. soacra-mare, g.-d. art. soacrei-mari; pl. soacre-mari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
soacră-mare s. f. (sil. -cră-), art. soacra-mare, g.-d. art. soacrei-mari; pl. soacre-mari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
soacră-mare, soacre-marisubstantiv feminin
- 1. Mama mirelui. DEX '09 DLRLC