snop [At: PO 127/12 / V: (pop) zn~ / Pl: ~i, (rar) ~uri sn / E: vsl снопъ] 1 sm Legătură de tulpini de plante subțiri, în general de plante păioase secerate, dispuse paralel Si: (reg) mătrăcală. 2 sm (Reg; îs) ~ul (cel ori) de deasupra sau (cel din ori de pe) vârf sau din vârf Snopul (1) de grâu care se pune pieziș, în vârful unei clăi sau grămezi de snopi (1), formând o apărătoare de ploaie Si: (reg) măgar, popă². 3 av (Reg; îe) A adormi ~ A adormi brusc. 4 av (Îe) A lega ~ A lega foarte strâns. 5 sm Buchet (de flori). 6 sm Tufă. 7 sm (Pan) Grup restrâns de obiecte de același fel. 7 sm (Fig; pan) Grup restrâns de elemente de același fel care constituie o unitate, o selecție etc. Si: mănunchi. 8 sm (Pan) Grup de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată Si: fascicul, mănunchi, (rar) sul. 9 sm (Spc; șîs ~ de gloanțe, ~ de schije) Totalitatea gloanțelor, a alicelor sau a schijelor trase deodată cu o armă.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură de tulpini de plante subțiri (mai ales de grîu sau de alte cereale secerate), făcută din mai multe mănunchiuri. Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie... Lung duduie mașina, cresc piramizi de paie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Dar la holdă! Arde soare! Fetele secerătoare Rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. ◊ Fig. Vîntul ieși suspinînd, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute și trecu înainte. SADOVEANU, O. III 144. Bistrița... zvîrle în snopi argintii valurile-i spumate. RUSSO, O. 104. 2. Nume dat unui grup de lucruri de același fel, care formează un mănunchi, o legătură. Aduceau o bancă mare și grea de stejar, un snop uriaș de vergi de vișin opărite cu apă sărată și o legătură de frînghii. CONTEMPORANUL, III 622. Ea venea dintr-o livadă Și la sînu-i de zăpadă Purta snopi de floricele. ALECSANDRI, O. 107. Își dă în lături mantaua și arată un snop de chei ce îi spînzură la brîu. NEGRUZZI, S. III 270. ◊ (În metafore și comparații) Strejile se rădicară, vegherea se desființă... armele se așezară snopi. ODOBESCU, S. I 172. – Pl. și: (rar) snopuri (EMINESCU, O. I 44).

SNOP ~i m. 1) Legătură făcută din mănunchiuri de cereale (sau de alte plante cu tulpina înaltă). ~ de grâu. 2) Mănunchi de obiecte de același fel (de formă lungă și subțire). ~ de vergele. ◊ A lega ~ a lega foarte strâns. ~ de raze fascicul de raze. /<sl. snopu

snop m. mănunchiu de fân sau de cereale: mai mulți mănunchi fac un snop. [Slav. SNOPŬ, mănunchiu]. ║ adv. țeapăn: a lega snop.

snop și znop m. (vsl. snopŭ, sîrb. bg. rus. pol. snop). Legătură (mănunchĭ) de cereale (grîŭ, orz, ovăs) de vre-o 20-30 de centimetrĭ în diametru. Fig. A lega snop, a lega țeapăn un om.

znop sm vz snop

znop s.m. v. snop.

znop-, V. snop-.

snop s. m., pl. snopi

snop s. m., pl. snopi

snop s. m. pl. snopi

snop

snop, -pi.

SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală. (~ de grâu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.)

SNOP s. v. legătură.

snop s. v. LEGĂTURĂ.

SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală (~ de grîu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.)

snop (-puri), s. m. – Legătură de cereale sau de iarbă. – Var. znop și der. Sl. snopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 72), cf. bg., sb., slov., ceh., pol., rus. snop. – Der. snopi, vb. (a face snopi; a bate, a lovi); snopeală, s. f. (bătaie, chelfăneală); snopitură, s. f. (umflătură în urma unei lovituri).