2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMĂLȚUIRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

SMĂLȚUIRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. – V. smălțui.

smălțuire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) smâltiuire / Pl: ~ri / E: smălțui] 1 Emailare. 2 (Fig) Smălțire. 3 (Rar) Lustruire a suprafeței danturii.

SMĂLȚUIRE, smălțuiri, s. f. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei; emailare. (Fig.) Luna revărsa tot aurul ei în odaia lui și sub această smălțuire diafană mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81.

SMĂLTUI vb. IV v. smălțui.

SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltui vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltui vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

jămulțui[1] v vz zmălțui

  1. Varianta nu figurează la intrarea principală. Trimite la zmălțui, care trimite la smălțui. — gall

smălțui vt [At: ANON. CAR. / V: (îrg) zm~, (înv) ~ltui, șmălțui, zemălciui, (reg) smănțui, smântui, jăm~, jm~, jum~, măltui,[1] zmăltui, zmănțui / Pzi: ~esc / E: smalț + -ui] 1 (C. i. obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat de smalț (1) Si: a emaila, a glazura (3). 2 (Fig) A smălța. 3 (Rar; c. i. dantură) A da lustru. corectat(ă)

  1. Ultimele trei variante nu au intrare menționată. — gall

zmălțui vb. IV. v. smălțui.

SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. 2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. V. smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. – Variantă: smăltui (ALEXANDRESCU, M. 45), vb. IV.

A SMĂLȚUI ~iesc tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu smalț (în scop protector sau/și decorativ); a emaila. /smalț + suf. ~ui

smălțuì v. 1. a înfrumuseța cu smalț; 2. a lustrui dinții; 3. fig. a smălta: (stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.

jămălțuiésc V. smălțuĭesc.

jmălțuĭésc V. smălțuĭesc.

jumălțuĭésc V. smălțuĭesc.

smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).

zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smălțuire s. f., g.-d. art. smălțuirii; pl. smălțuiri

smălțuire s. f., g.-d. art. smălțuirii; pl. smălțuiri

smălțuire s. f., g.-d. art. smălțuirii; pl. smălțuiri

smălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, 3 sg. smălțuiește, imperf. 1 smălțuiam; conj. prez. 1 sg. să smălțuiesc, 3 să smălțuiască

smălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, imperf. 3 sg. smălțuia; conj. prez. 3 să smălțuiască

smălțui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, imperf. 3 sg. smălțuia; conj. prez. 3 sg. și pl. smălțuiască

smălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, conj. smălțuiască)

smălțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMĂLȚUIRE s. emailare, glazurare, smălțuit, (înv.) smălțuitură. (~ vaselor de ceramică.)

SMĂLȚUI vb. v. împestrița, păta, smălța.

smălțui vb. v. ÎMPESTRIȚA. PĂTA. SMĂLȚA.

SMĂLȚUI vb. a emaila, a glazura. (A ~ un vas de ceramică.)

Intrare: smălțuire
smălțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smălțuire
  • smălțuirea
plural
  • smălțuiri
  • smălțuirile
genitiv-dativ singular
  • smălțuiri
  • smălțuirii
plural
  • smălțuiri
  • smălțuirilor
vocativ singular
plural
smâltuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: smălțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smălțui
  • smălțuire
  • smălțuit
  • smălțuitu‑
  • smălțuind
  • smălțuindu‑
singular plural
  • smălțuiește
  • smălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiesc
  • smălțuiam
  • smălțuii
  • smălțuisem
a II-a (tu)
  • smălțuiești
(să)
  • smălțuiești
  • smălțuiai
  • smălțuiși
  • smălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smălțuiește
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuia
  • smălțui
  • smălțuise
plural I (noi)
  • smălțuim
(să)
  • smălțuim
  • smălțuiam
  • smălțuirăm
  • smălțuiserăm
  • smălțuisem
a II-a (voi)
  • smălțuiți
(să)
  • smălțuiți
  • smălțuiați
  • smălțuirăți
  • smălțuiserăți
  • smălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smălțuiesc
(să)
  • smălțuiască
  • smălțuiau
  • smălțui
  • smălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smăltui
  • smăltuire
  • smăltuit
  • smăltuitu‑
  • smăltuind
  • smăltuindu‑
singular plural
  • smăltuiește
  • smăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiesc
  • smăltuiam
  • smăltuii
  • smăltuisem
a II-a (tu)
  • smăltuiești
(să)
  • smăltuiești
  • smăltuiai
  • smăltuiși
  • smăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • smăltuiește
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuia
  • smăltui
  • smăltuise
plural I (noi)
  • smăltuim
(să)
  • smăltuim
  • smăltuiam
  • smăltuirăm
  • smăltuiserăm
  • smăltuisem
a II-a (voi)
  • smăltuiți
(să)
  • smăltuiți
  • smăltuiați
  • smăltuirăți
  • smăltuiserăți
  • smăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smăltuiesc
(să)
  • smăltuiască
  • smăltuiau
  • smăltui
  • smăltuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmănțui
  • zmănțuire
  • zmănțuit
  • zmănțuitu‑
  • zmănțuind
  • zmănțuindu‑
singular plural
  • zmănțuiește
  • zmănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiesc
  • zmănțuiam
  • zmănțuii
  • zmănțuisem
a II-a (tu)
  • zmănțuiești
(să)
  • zmănțuiești
  • zmănțuiai
  • zmănțuiși
  • zmănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmănțuiește
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuia
  • zmănțui
  • zmănțuise
plural I (noi)
  • zmănțuim
(să)
  • zmănțuim
  • zmănțuiam
  • zmănțuirăm
  • zmănțuiserăm
  • zmănțuisem
a II-a (voi)
  • zmănțuiți
(să)
  • zmănțuiți
  • zmănțuiați
  • zmănțuirăți
  • zmănțuiserăți
  • zmănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmănțuiesc
(să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuiau
  • zmănțui
  • zmănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmălțui
  • zmălțuire
  • zmălțuit
  • zmălțuitu‑
  • zmălțuind
  • zmălțuindu‑
singular plural
  • zmălțuiește
  • zmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiesc
  • zmălțuiam
  • zmălțuii
  • zmălțuisem
a II-a (tu)
  • zmălțuiești
(să)
  • zmălțuiești
  • zmălțuiai
  • zmălțuiși
  • zmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmălțuiește
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuia
  • zmălțui
  • zmălțuise
plural I (noi)
  • zmălțuim
(să)
  • zmălțuim
  • zmălțuiam
  • zmălțuirăm
  • zmălțuiserăm
  • zmălțuisem
a II-a (voi)
  • zmălțuiți
(să)
  • zmălțuiți
  • zmălțuiați
  • zmălțuirăți
  • zmălțuiserăți
  • zmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmălțuiesc
(să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuiau
  • zmălțui
  • zmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jămălțui
  • jămălțuire
  • jămălțuit
  • jămălțuitu‑
  • jămălțuind
  • jămălțuindu‑
singular plural
  • jămălțuiește
  • jămălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jămălțuiesc
(să)
  • jămălțuiesc
  • jămălțuiam
  • jămălțuii
  • jămălțuisem
a II-a (tu)
  • jămălțuiești
(să)
  • jămălțuiești
  • jămălțuiai
  • jămălțuiși
  • jămălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jămălțuiește
(să)
  • jămălțuiască
  • jămălțuia
  • jămălțui
  • jămălțuise
plural I (noi)
  • jămălțuim
(să)
  • jămălțuim
  • jămălțuiam
  • jămălțuirăm
  • jămălțuiserăm
  • jămălțuisem
a II-a (voi)
  • jămălțuiți
(să)
  • jămălțuiți
  • jămălțuiați
  • jămălțuirăți
  • jămălțuiserăți
  • jămălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jămălțuiesc
(să)
  • jămălțuiască
  • jămălțuiau
  • jămălțui
  • jămălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jămulțui
  • jămulțuire
  • jămulțuit
  • jămulțuitu‑
  • jămulțuind
  • jămulțuindu‑
singular plural
  • jămulțuiește
  • jămulțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jămulțuiesc
(să)
  • jămulțuiesc
  • jămulțuiam
  • jămulțuii
  • jămulțuisem
a II-a (tu)
  • jămulțuiești
(să)
  • jămulțuiești
  • jămulțuiai
  • jămulțuiși
  • jămulțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jămulțuiește
(să)
  • jămulțuiască
  • jămulțuia
  • jămulțui
  • jămulțuise
plural I (noi)
  • jămulțuim
(să)
  • jămulțuim
  • jămulțuiam
  • jămulțuirăm
  • jămulțuiserăm
  • jămulțuisem
a II-a (voi)
  • jămulțuiți
(să)
  • jămulțuiți
  • jămulțuiați
  • jămulțuirăți
  • jămulțuiserăți
  • jămulțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jămulțuiesc
(să)
  • jămulțuiască
  • jămulțuiau
  • jămulțui
  • jămulțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmălțui
  • șmălțuire
  • șmălțuit
  • șmălțuitu‑
  • șmălțuind
  • șmălțuindu‑
singular plural
  • șmălțuiește
  • șmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmălțuiesc
(să)
  • șmălțuiesc
  • șmălțuiam
  • șmălțuii
  • șmălțuisem
a II-a (tu)
  • șmălțuiești
(să)
  • șmălțuiești
  • șmălțuiai
  • șmălțuiși
  • șmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • șmălțuiește
(să)
  • șmălțuiască
  • șmălțuia
  • șmălțui
  • șmălțuise
plural I (noi)
  • șmălțuim
(să)
  • șmălțuim
  • șmălțuiam
  • șmălțuirăm
  • șmălțuiserăm
  • șmălțuisem
a II-a (voi)
  • șmălțuiți
(să)
  • șmălțuiți
  • șmălțuiați
  • șmălțuirăți
  • șmălțuiserăți
  • șmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șmălțuiesc
(să)
  • șmălțuiască
  • șmălțuiau
  • șmălțui
  • șmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zemălciui
  • zemălciuire
  • zemălciuit
  • zemălciuitu‑
  • zemălciuind
  • zemălciuindu‑
singular plural
  • zemălciuiește
  • zemălciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zemălciuiesc
(să)
  • zemălciuiesc
  • zemălciuiam
  • zemălciuii
  • zemălciuisem
a II-a (tu)
  • zemălciuiești
(să)
  • zemălciuiești
  • zemălciuiai
  • zemălciuiși
  • zemălciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zemălciuiește
(să)
  • zemălciuiască
  • zemălciuia
  • zemălciui
  • zemălciuise
plural I (noi)
  • zemălciuim
(să)
  • zemălciuim
  • zemălciuiam
  • zemălciuirăm
  • zemălciuiserăm
  • zemălciuisem
a II-a (voi)
  • zemălciuiți
(să)
  • zemălciuiți
  • zemălciuiați
  • zemălciuirăți
  • zemălciuiserăți
  • zemălciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zemălciuiesc
(să)
  • zemălciuiască
  • zemălciuiau
  • zemălciui
  • zemălciuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smănțui
  • smănțuire
  • smănțuit
  • smănțuitu‑
  • smănțuind
  • smănțuindu‑
singular plural
  • smănțuiește
  • smănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smănțuiesc
(să)
  • smănțuiesc
  • smănțuiam
  • smănțuii
  • smănțuisem
a II-a (tu)
  • smănțuiești
(să)
  • smănțuiești
  • smănțuiai
  • smănțuiși
  • smănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smănțuiește
(să)
  • smănțuiască
  • smănțuia
  • smănțui
  • smănțuise
plural I (noi)
  • smănțuim
(să)
  • smănțuim
  • smănțuiam
  • smănțuirăm
  • smănțuiserăm
  • smănțuisem
a II-a (voi)
  • smănțuiți
(să)
  • smănțuiți
  • smănțuiați
  • smănțuirăți
  • smănțuiserăți
  • smănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smănțuiesc
(să)
  • smănțuiască
  • smănțuiau
  • smănțui
  • smănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smântui
  • smântuire
  • smântuit
  • smântuitu‑
  • smântuind
  • smântuindu‑
singular plural
  • smântuiește
  • smântuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smântuiesc
(să)
  • smântuiesc
  • smântuiam
  • smântuii
  • smântuisem
a II-a (tu)
  • smântuiești
(să)
  • smântuiești
  • smântuiai
  • smântuiși
  • smântuiseși
a III-a (el, ea)
  • smântuiește
(să)
  • smântuiască
  • smântuia
  • smântui
  • smântuise
plural I (noi)
  • smântuim
(să)
  • smântuim
  • smântuiam
  • smântuirăm
  • smântuiserăm
  • smântuisem
a II-a (voi)
  • smântuiți
(să)
  • smântuiți
  • smântuiați
  • smântuirăți
  • smântuiserăți
  • smântuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smântuiesc
(să)
  • smântuiască
  • smântuiau
  • smântui
  • smântuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jmălțui
  • jmălțuire
  • jmălțuit
  • jmălțuitu‑
  • jmălțuind
  • jmălțuindu‑
singular plural
  • jmălțuiește
  • jmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jmălțuiesc
(să)
  • jmălțuiesc
  • jmălțuiam
  • jmălțuii
  • jmălțuisem
a II-a (tu)
  • jmălțuiești
(să)
  • jmălțuiești
  • jmălțuiai
  • jmălțuiși
  • jmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jmălțuiește
(să)
  • jmălțuiască
  • jmălțuia
  • jmălțui
  • jmălțuise
plural I (noi)
  • jmălțuim
(să)
  • jmălțuim
  • jmălțuiam
  • jmălțuirăm
  • jmălțuiserăm
  • jmălțuisem
a II-a (voi)
  • jmălțuiți
(să)
  • jmălțuiți
  • jmălțuiați
  • jmălțuirăți
  • jmălțuiserăți
  • jmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jmălțuiesc
(să)
  • jmălțuiască
  • jmălțuiau
  • jmălțui
  • jmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumălțui
  • jumălțuire
  • jumălțuit
  • jumălțuitu‑
  • jumălțuind
  • jumălțuindu‑
singular plural
  • jumălțuiește
  • jumălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumălțuiesc
(să)
  • jumălțuiesc
  • jumălțuiam
  • jumălțuii
  • jumălțuisem
a II-a (tu)
  • jumălțuiești
(să)
  • jumălțuiești
  • jumălțuiai
  • jumălțuiși
  • jumălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jumălțuiește
(să)
  • jumălțuiască
  • jumălțuia
  • jumălțui
  • jumălțuise
plural I (noi)
  • jumălțuim
(să)
  • jumălțuim
  • jumălțuiam
  • jumălțuirăm
  • jumălțuiserăm
  • jumălțuisem
a II-a (voi)
  • jumălțuiți
(să)
  • jumălțuiți
  • jumălțuiați
  • jumălțuirăți
  • jumălțuiserăți
  • jumălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumălțuiesc
(să)
  • jumălțuiască
  • jumălțuiau
  • jumălțui
  • jumălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmăltui
  • zmăltuire
  • zmăltuit
  • zmăltuitu‑
  • zmăltuind
  • zmăltuindu‑
singular plural
  • zmăltuiește
  • zmăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmăltuiesc
(să)
  • zmăltuiesc
  • zmăltuiam
  • zmăltuii
  • zmăltuisem
a II-a (tu)
  • zmăltuiești
(să)
  • zmăltuiești
  • zmăltuiai
  • zmăltuiși
  • zmăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmăltuiește
(să)
  • zmăltuiască
  • zmăltuia
  • zmăltui
  • zmăltuise
plural I (noi)
  • zmăltuim
(să)
  • zmăltuim
  • zmăltuiam
  • zmăltuirăm
  • zmăltuiserăm
  • zmăltuisem
a II-a (voi)
  • zmăltuiți
(să)
  • zmăltuiți
  • zmăltuiați
  • zmăltuirăți
  • zmăltuiserăți
  • zmăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmăltuiesc
(să)
  • zmăltuiască
  • zmăltuiau
  • zmăltui
  • zmăltuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smălțuire, smălțuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a smălțui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emailare
    • format_quote figurat Luna revărsa tot aurul ei în odaia lui și sub această smălțuire diafană mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81. DLRLC
etimologie:
  • vezi smălțui DEX '98 DEX '09

smălțui, smălțuiescverb

  • 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. DLRLC
  • 2. figurat A împestrița cu culori vii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. DLRLC
    • format_quote Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. DLRLC
  • 3. rar (Cu privire la dantură) A da lustru. MDA2
etimologie:
  • Smalț + sufix -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.