opțiuni
  • info

2 intrări

54 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smăltuit a vz smălțuit2

SMĂLTUI vb. IV v. smălțui.

SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltui vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltui vb. IV] – Smalț + suf. -ui.

SMĂLȚUIT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

SMĂLȚUIT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. – V. smălțui.

jămălțui v vz smălțui

jămulțui[1] v vz zmălțui

  1. Varianta nu figurează la intrarea principală. Trimite la zmălțui, care trimite la smălțui. — gall

smăltui v vz smălțui

smălțui vt [At: ANON. CAR. / V: (îrg) zm~, (înv) ~ltui, șmălțui, zemălciui, (reg) smănțui, smântui, jăm~, jm~, jum~, măltui,[1] zmăltui, zmănțui / Pzi: ~esc / E: smalț + -ui] 1 (C. i. obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat de smalț (1) Si: a emaila, a glazura (3). 2 (Fig) A smălța. 3 (Rar; c. i. dantură) A da lustru. corectat(ă)

  1. Ultimele trei variante nu au intrare menționată. — gall

smălțuit2, ~ă a [At: LEX. MARS. 138 / V: (îrg) smănț~, smânț~, smultiuit, zăm~, zmăltuit, zm~, zmănț~, zmul~, (înv) șm~, șmălciuit, (reg) smel~, jămulțit, jumul~, șmel~, șmul~, zamal~, zemelciuit / Pl: ~iți, ~e / E: smălțui] 1 (D. obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț (1) Si: emailat, glazurat (3), (rar) smălțat (2). 2 (Reg) Poleit2. 3 (Rar) Smălțat (1). 4 (Prt) Fardat strident.

smălțuit1 sns [At: DDRF / V: zm~ / E: smălțui] (Rar) 1-3 Smălțuire (1-3).

smănțui v vz smălțui

smănțuit, ~ă a vz smălțuit2

smântui v vz smălțui

smânțuit, ~ă a vz smălțuit2

smelțuit, ~ă a vz smălțuit2

smultiuit, ~ă a vz smălțuit2

șmălțui v vz smălțui

zamalțuit, ~ă a vz smălțuit2

zămălțuit, ~ă a vz smălțuit2

zemălciui v vz smălțui

zmăltui v vz smălțui

zmăltuit2, ~ă a vz smălțuit2

zmăltuit1 s[1] vz smălțuit1

  1. În definiția principală, această variantă are forma zmălțuit — LauraGellner

zmălțui v vz smălțui

zmălțuit, ~ă a vz smălțuit2

zmănțui v vz smălțui

zmănțuit, ~ă a vz smălțuit2

zmelciuit[1], ~ă a vz smălțuit2

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: zemelciuit — LauraGellner

zmulțuit, ~ă a vz smălțuit2

zmălțui vb. IV. v. smălțui.

zmălțuit2, -ă adj. v. smălțuit2.

zmălțuit1 s.n. v. smălțuit1.

SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. 2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. V. smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. – Variantă: smăltui (ALEXANDRESCU, M. 45), vb. IV.

SMĂLȚUIT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. Șiruri de oale și ulcioare smălțuite... așteptau, părăsite, cumpărător. DUMITRIU, N. 192. Împăratul a poruncit să se zidească palat nou... cu păreții de cărămizi smălțuite. SADOVEANU, D. P. 12. Cele mai bune vase sînt cele smălțuite. ȘEZ. VIII 87. ◊ Fig. (Peiorativ) Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă – o cotoroanță zugrăvită și smălțuită, pe care o pusese mai mare peste slugi. CARAGIALE, O. III 29. 2. Împestrițat cu multe culori.

A SMĂLȚUI ~iesc tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu smalț (în scop protector sau/și decorativ); a emaila. /smalț + suf. ~ui

smălțuì v. 1. a înfrumuseța cu smalț; 2. a lustrui dinții; 3. fig. a smălta: (stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.

jămălțuiésc V. smălțuĭesc.

jmălțuĭésc V. smălțuĭesc.

jumălțuĭésc V. smălțuĭesc.

smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).

zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, 3 sg. smălțuiește, imperf. 1 smălțuiam; conj. prez. 1 sg. să smălțuiesc, 3 să smălțuiască

smălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, imperf. 3 sg. smălțuia; conj. prez. 3 să smălțuiască

smălțui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, imperf. 3 sg. smălțuia; conj. prez. 3 sg. și pl. smălțuiască

smălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, conj. smălțuiască)

smălțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMĂLȚUI vb. v. împestrița, păta, smălța.

SMĂLȚUI vb. v. emaila.

SMĂLȚUIT s. v. emailare.

SMĂLȚUIT adj. v. emailat.

SMĂLȚUI vb. a emaila, a glazura. (A ~ un vas de ceramică.)

smălțui vb. v. ÎMPESTRIȚA. PĂTA. SMĂLȚA.

SMĂLȚUIT s. emailare, glazurare, smălțuire, (înv.) smălțuitură. (~ vaselor de ceramică.)

SMĂLȚUIT adj. emailat, glazurat, (rar) smălțat. (Vas de ceramică ~.)

Intrare: smălțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smălțui
  • smălțuire
  • smălțuit
  • smălțuitu‑
  • smălțuind
  • smălțuindu‑
 singular plural
  • smălțuiește
  • smălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smălțuiesc
 (să)
  • smălțuiesc
  • smălțuiam
  • smălțuii
  • smălțuisem
a II-a (tu)
  • smălțuiești
 (să)
  • smălțuiești
  • smălțuiai
  • smălțuiși
  • smălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smălțuiește
 (să)
  • smălțuiască
  • smălțuia
  • smălțui
  • smălțuise
plural I (noi)
  • smălțuim
 (să)
  • smălțuim
  • smălțuiam
  • smălțuirăm
  • smălțuiserăm
  • smălțuisem
a II-a (voi)
  • smălțuiți
 (să)
  • smălțuiți
  • smălțuiați
  • smălțuirăți
  • smălțuiserăți
  • smălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smălțuiesc
 (să)
  • smălțuiască
  • smălțuiau
  • smălțuiră
  • smălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smăltui
  • smăltuire
  • smăltuit
  • smăltuitu‑
  • smăltuind
  • smăltuindu‑
 singular plural
  • smăltuiește
  • smăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smăltuiesc
 (să)
  • smăltuiesc
  • smăltuiam
  • smăltuii
  • smăltuisem
a II-a (tu)
  • smăltuiești
 (să)
  • smăltuiești
  • smăltuiai
  • smăltuiși
  • smăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • smăltuiește
 (să)
  • smăltuiască
  • smăltuia
  • smăltui
  • smăltuise
plural I (noi)
  • smăltuim
 (să)
  • smăltuim
  • smăltuiam
  • smăltuirăm
  • smăltuiserăm
  • smăltuisem
a II-a (voi)
  • smăltuiți
 (să)
  • smăltuiți
  • smăltuiați
  • smăltuirăți
  • smăltuiserăți
  • smăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smăltuiesc
 (să)
  • smăltuiască
  • smăltuiau
  • smăltuiră
  • smăltuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmănțui
  • zmănțuire
  • zmănțuit
  • zmănțuitu‑
  • zmănțuind
  • zmănțuindu‑
 singular plural
  • zmănțuiește
  • zmănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmănțuiesc
 (să)
  • zmănțuiesc
  • zmănțuiam
  • zmănțuii
  • zmănțuisem
a II-a (tu)
  • zmănțuiești
 (să)
  • zmănțuiești
  • zmănțuiai
  • zmănțuiși
  • zmănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmănțuiește
 (să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuia
  • zmănțui
  • zmănțuise
plural I (noi)
  • zmănțuim
 (să)
  • zmănțuim
  • zmănțuiam
  • zmănțuirăm
  • zmănțuiserăm
  • zmănțuisem
a II-a (voi)
  • zmănțuiți
 (să)
  • zmănțuiți
  • zmănțuiați
  • zmănțuirăți
  • zmănțuiserăți
  • zmănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmănțuiesc
 (să)
  • zmănțuiască
  • zmănțuiau
  • zmănțuiră
  • zmănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmălțui
  • zmălțuire
  • zmălțuit
  • zmălțuitu‑
  • zmălțuind
  • zmălțuindu‑
 singular plural
  • zmălțuiește
  • zmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmălțuiesc
 (să)
  • zmălțuiesc
  • zmălțuiam
  • zmălțuii
  • zmălțuisem
a II-a (tu)
  • zmălțuiești
 (să)
  • zmălțuiești
  • zmălțuiai
  • zmălțuiși
  • zmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmălțuiește
 (să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuia
  • zmălțui
  • zmălțuise
plural I (noi)
  • zmălțuim
 (să)
  • zmălțuim
  • zmălțuiam
  • zmălțuirăm
  • zmălțuiserăm
  • zmălțuisem
a II-a (voi)
  • zmălțuiți
 (să)
  • zmălțuiți
  • zmălțuiați
  • zmălțuirăți
  • zmălțuiserăți
  • zmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmălțuiesc
 (să)
  • zmălțuiască
  • zmălțuiau
  • zmălțuiră
  • zmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jămălțui
  • jămălțuire
  • jămălțuit
  • jămălțuitu‑
  • jămălțuind
  • jămălțuindu‑
 singular plural
  • jămălțuiește
  • jămălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jămălțuiesc
 (să)
  • jămălțuiesc
  • jămălțuiam
  • jămălțuii
  • jămălțuisem
a II-a (tu)
  • jămălțuiești
 (să)
  • jămălțuiești
  • jămălțuiai
  • jămălțuiși
  • jămălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jămălțuiește
 (să)
  • jămălțuiască
  • jămălțuia
  • jămălțui
  • jămălțuise
plural I (noi)
  • jămălțuim
 (să)
  • jămălțuim
  • jămălțuiam
  • jămălțuirăm
  • jămălțuiserăm
  • jămălțuisem
a II-a (voi)
  • jămălțuiți
 (să)
  • jămălțuiți
  • jămălțuiați
  • jămălțuirăți
  • jămălțuiserăți
  • jămălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jămălțuiesc
 (să)
  • jămălțuiască
  • jămălțuiau
  • jămălțuiră
  • jămălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jămulțui
  • jămulțuire
  • jămulțuit
  • jămulțuitu‑
  • jămulțuind
  • jămulțuindu‑
 singular plural
  • jămulțuiește
  • jămulțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jămulțuiesc
 (să)
  • jămulțuiesc
  • jămulțuiam
  • jămulțuii
  • jămulțuisem
a II-a (tu)
  • jămulțuiești
 (să)
  • jămulțuiești
  • jămulțuiai
  • jămulțuiși
  • jămulțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jămulțuiește
 (să)
  • jămulțuiască
  • jămulțuia
  • jămulțui
  • jămulțuise
plural I (noi)
  • jămulțuim
 (să)
  • jămulțuim
  • jămulțuiam
  • jămulțuirăm
  • jămulțuiserăm
  • jămulțuisem
a II-a (voi)
  • jămulțuiți
 (să)
  • jămulțuiți
  • jămulțuiați
  • jămulțuirăți
  • jămulțuiserăți
  • jămulțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jămulțuiesc
 (să)
  • jămulțuiască
  • jămulțuiau
  • jămulțuiră
  • jămulțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmălțui
  • șmălțuire
  • șmălțuit
  • șmălțuitu‑
  • șmălțuind
  • șmălțuindu‑
 singular plural
  • șmălțuiește
  • șmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmălțuiesc
 (să)
  • șmălțuiesc
  • șmălțuiam
  • șmălțuii
  • șmălțuisem
a II-a (tu)
  • șmălțuiești
 (să)
  • șmălțuiești
  • șmălțuiai
  • șmălțuiși
  • șmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • șmălțuiește
 (să)
  • șmălțuiască
  • șmălțuia
  • șmălțui
  • șmălțuise
plural I (noi)
  • șmălțuim
 (să)
  • șmălțuim
  • șmălțuiam
  • șmălțuirăm
  • șmălțuiserăm
  • șmălțuisem
a II-a (voi)
  • șmălțuiți
 (să)
  • șmălțuiți
  • șmălțuiați
  • șmălțuirăți
  • șmălțuiserăți
  • șmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șmălțuiesc
 (să)
  • șmălțuiască
  • șmălțuiau
  • șmălțuiră
  • șmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zemălciui
  • zemălciuire
  • zemălciuit
  • zemălciuitu‑
  • zemălciuind
  • zemălciuindu‑
 singular plural
  • zemălciuiește
  • zemălciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zemălciuiesc
 (să)
  • zemălciuiesc
  • zemălciuiam
  • zemălciuii
  • zemălciuisem
a II-a (tu)
  • zemălciuiești
 (să)
  • zemălciuiești
  • zemălciuiai
  • zemălciuiși
  • zemălciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zemălciuiește
 (să)
  • zemălciuiască
  • zemălciuia
  • zemălciui
  • zemălciuise
plural I (noi)
  • zemălciuim
 (să)
  • zemălciuim
  • zemălciuiam
  • zemălciuirăm
  • zemălciuiserăm
  • zemălciuisem
a II-a (voi)
  • zemălciuiți
 (să)
  • zemălciuiți
  • zemălciuiați
  • zemălciuirăți
  • zemălciuiserăți
  • zemălciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zemălciuiesc
 (să)
  • zemălciuiască
  • zemălciuiau
  • zemălciuiră
  • zemălciuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smănțui
  • smănțuire
  • smănțuit
  • smănțuitu‑
  • smănțuind
  • smănțuindu‑
 singular plural
  • smănțuiește
  • smănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smănțuiesc
 (să)
  • smănțuiesc
  • smănțuiam
  • smănțuii
  • smănțuisem
a II-a (tu)
  • smănțuiești
 (să)
  • smănțuiești
  • smănțuiai
  • smănțuiși
  • smănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • smănțuiește
 (să)
  • smănțuiască
  • smănțuia
  • smănțui
  • smănțuise
plural I (noi)
  • smănțuim
 (să)
  • smănțuim
  • smănțuiam
  • smănțuirăm
  • smănțuiserăm
  • smănțuisem
a II-a (voi)
  • smănțuiți
 (să)
  • smănțuiți
  • smănțuiați
  • smănțuirăți
  • smănțuiserăți
  • smănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smănțuiesc
 (să)
  • smănțuiască
  • smănțuiau
  • smănțuiră
  • smănțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smântui
  • smântuire
  • smântuit
  • smântuitu‑
  • smântuind
  • smântuindu‑
 singular plural
  • smântuiește
  • smântuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smântuiesc
 (să)
  • smântuiesc
  • smântuiam
  • smântuii
  • smântuisem
a II-a (tu)
  • smântuiești
 (să)
  • smântuiești
  • smântuiai
  • smântuiși
  • smântuiseși
a III-a (el, ea)
  • smântuiește
 (să)
  • smântuiască
  • smântuia
  • smântui
  • smântuise
plural I (noi)
  • smântuim
 (să)
  • smântuim
  • smântuiam
  • smântuirăm
  • smântuiserăm
  • smântuisem
a II-a (voi)
  • smântuiți
 (să)
  • smântuiți
  • smântuiați
  • smântuirăți
  • smântuiserăți
  • smântuiseți
a III-a (ei, ele)
  • smântuiesc
 (să)
  • smântuiască
  • smântuiau
  • smântuiră
  • smântuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jmălțui
  • jmălțuire
  • jmălțuit
  • jmălțuitu‑
  • jmălțuind
  • jmălțuindu‑
 singular plural
  • jmălțuiește
  • jmălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jmălțuiesc
 (să)
  • jmălțuiesc
  • jmălțuiam
  • jmălțuii
  • jmălțuisem
a II-a (tu)
  • jmălțuiești
 (să)
  • jmălțuiești
  • jmălțuiai
  • jmălțuiși
  • jmălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jmălțuiește
 (să)
  • jmălțuiască
  • jmălțuia
  • jmălțui
  • jmălțuise
plural I (noi)
  • jmălțuim
 (să)
  • jmălțuim
  • jmălțuiam
  • jmălțuirăm
  • jmălțuiserăm
  • jmălțuisem
a II-a (voi)
  • jmălțuiți
 (să)
  • jmălțuiți
  • jmălțuiați
  • jmălțuirăți
  • jmălțuiserăți
  • jmălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jmălțuiesc
 (să)
  • jmălțuiască
  • jmălțuiau
  • jmălțuiră
  • jmălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumălțui
  • jumălțuire
  • jumălțuit
  • jumălțuitu‑
  • jumălțuind
  • jumălțuindu‑
 singular plural
  • jumălțuiește
  • jumălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumălțuiesc
 (să)
  • jumălțuiesc
  • jumălțuiam
  • jumălțuii
  • jumălțuisem
a II-a (tu)
  • jumălțuiești
 (să)
  • jumălțuiești
  • jumălțuiai
  • jumălțuiși
  • jumălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • jumălțuiește
 (să)
  • jumălțuiască
  • jumălțuia
  • jumălțui
  • jumălțuise
plural I (noi)
  • jumălțuim
 (să)
  • jumălțuim
  • jumălțuiam
  • jumălțuirăm
  • jumălțuiserăm
  • jumălțuisem
a II-a (voi)
  • jumălțuiți
 (să)
  • jumălțuiți
  • jumălțuiați
  • jumălțuirăți
  • jumălțuiserăți
  • jumălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumălțuiesc
 (să)
  • jumălțuiască
  • jumălțuiau
  • jumălțuiră
  • jumălțuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmăltui
  • zmăltuire
  • zmăltuit
  • zmăltuitu‑
  • zmăltuind
  • zmăltuindu‑
 singular plural
  • zmăltuiește
  • zmăltuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmăltuiesc
 (să)
  • zmăltuiesc
  • zmăltuiam
  • zmăltuii
  • zmăltuisem
a II-a (tu)
  • zmăltuiești
 (să)
  • zmăltuiești
  • zmăltuiai
  • zmăltuiși
  • zmăltuiseși
a III-a (el, ea)
  • zmăltuiește
 (să)
  • zmăltuiască
  • zmăltuia
  • zmăltui
  • zmăltuise
plural I (noi)
  • zmăltuim
 (să)
  • zmăltuim
  • zmăltuiam
  • zmăltuirăm
  • zmăltuiserăm
  • zmăltuisem
a II-a (voi)
  • zmăltuiți
 (să)
  • zmăltuiți
  • zmăltuiați
  • zmăltuirăți
  • zmăltuiserăți
  • zmăltuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmăltuiesc
 (să)
  • zmăltuiască
  • zmăltuiau
  • zmăltuiră
  • zmăltuiseră
Intrare: smălțuit
smălțuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smălțuit
  • smălțuitul
  • smălțuitu‑
  • smălțuită
  • smălțuita
plural
  • smălțuiți
  • smălțuiții
  • smălțuite
  • smălțuitele
genitiv-dativ singular
  • smălțuit
  • smălțuitului
  • smălțuite
  • smălțuitei
plural
  • smălțuiți
  • smălțuiților
  • smălțuite
  • smălțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
zmălțuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmălțuit
  • zmălțuitul
  • zmălțuitu‑
  • zmălțuită
  • zmălțuita
plural
  • zmălțuiți
  • zmălțuiții
  • zmălțuite
  • zmălțuitele
genitiv-dativ singular
  • zmălțuit
  • zmălțuitului
  • zmălțuite
  • zmălțuitei
plural
  • zmălțuiți
  • zmălțuiților
  • zmălțuite
  • zmălțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
zmelciuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmăltuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmăltuit
  • zmăltuitul
  • zmăltuită
  • zmăltuita
plural
  • zmăltuiți
  • zmăltuiții
  • zmăltuite
  • zmăltuitele
genitiv-dativ singular
  • zmăltuit
  • zmăltuitului
  • zmăltuite
  • zmăltuitei
plural
  • zmăltuiți
  • zmăltuiților
  • zmăltuite
  • zmăltuitelor
vocativ singular — —
plural — —
zămălțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smultiuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smelțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smânțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmănțuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmănțuit
  • zmănțuitul
  • zmănțuitu‑
  • zmănțuită
  • zmănțuita
plural
  • zmănțuiți
  • zmănțuiții
  • zmănțuite
  • zmănțuitele
genitiv-dativ singular
  • zmănțuit
  • zmănțuitului
  • zmănțuite
  • zmănțuitei
plural
  • zmănțuiți
  • zmănțuiților
  • zmănțuite
  • zmănțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
zmulțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smăltuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smăltuit
  • smăltuitul
  • smăltuitu‑
  • smăltuită
  • smăltuita
plural
  • smăltuiți
  • smăltuiții
  • smăltuite
  • smăltuitele
genitiv-dativ singular
  • smăltuit
  • smăltuitului
  • smăltuite
  • smăltuitei
plural
  • smăltuiți
  • smăltuiților
  • smăltuite
  • smăltuitelor
vocativ singular — —
plural — —
smănțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smălțui, smălțuiescverb

  • 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: emaila glazura
    • format_quote [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. DLRLC
  • 2. figurat A împestrița cu culori vii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colora păta smălța împestrița împodobi
    • format_quote Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. DLRLC
    • format_quote Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. DLRLC
  • 3. rar (Cu privire la dantură) A da lustru. MDA2
etimologie:
  • Smalț + sufix -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

smălțuit, smălțuităadjectiv
jămulțuit, jămulțuităparticipiu

  • 1. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emailat
    • format_quote Șiruri de oale și ulcioare smălțuite... așteptau, părăsite, cumpărător. DUMITRIU, N. 192. DLRLC
    • format_quote Împăratul a poruncit să se zidească palat nou... cu păreții de cărămizi smălțuite. SADOVEANU, D. P. 12. DLRLC
    • format_quote Cele mai bune vase sînt cele smălțuite. ȘEZ. VIII 87. DLRLC
    • format_quote figurat peiorativ Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă – o cotoroanță zugrăvită și smălțuită, pe care o pusese mai mare peste slugi. CARAGIALE, O. III 29. DLRLC
  • 2. Împestrițat cu multe culori. DLRLC
etimologie:
  • vezi smălțui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.