SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.

smirdar sm [At: DDRF / V: smâr~, zm~ / Pl: ~i / E: smirdă + -ar] (Bot) 1 Arbust mic care crește în regiunile alpine în formă de tufișuri dese, cu flori mărunte, roșii-purpurii, spre liliachiu, frumos mirositoare și cu frunze lucioase, persistente Si: rododendron, (reg) coacăză, cocăzar, iederă, merișor¹, perișoare, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, coacăz-de-munte, ruja-munților, trandafir-de-munte, trandafiraș-de-munte, vâsc-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2 Merișor¹ (Vaccinum vitis-idaea). 3 (Reg) Ienupăr (Juniperus communis). 4 (Înv) Iarbă-de-mare (Zostera marina).

SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.

SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) Mic arbust cu frunze lucioase, persistente, cu flori roșietice în buchete bogate și cu miros plăcut; crește în regiunea alpină (Rhododendron Kotschyi); bujor-de-munte, trandafir-de-munte. ♦ Merișor.

SMIRDAR ~i m. Arbust exotic de munte, cu frunze lucioase și cu flori roșii sau roz, aromate; bujor-de-munte; rododendron. /cf. sb. smrdelj, bulg. smradljak

smirdar m. trandafir de munte (Rhododendron). [Origină necunoscută].

smirdár m. (cp. cu smirnă și cu rus. smoródina, smeură). 1. Cocăzar, un copăcel ericaceŭ care produce un fruct capsular cu cincĭ valve (rhododendron Kotschvi) 2. Merișor (vaccinium vitis idaea); 3. Ienupăr (Dac. 3, 690).

smârdar sn vz smirdar

zmirdar sm vz smirdar

zmirdár, V. smirdar.

smirdar s. m., pl. smirdari

smirdar s. m., pl. smirdari

smirdar s. m., pl. smirdari

SMIRDAR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merișor, perișoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vâsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merișor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocazar.

SMIRDAR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merișor, perișoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vîsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merișor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar.

smirdar, smirdari, (smârdar), s.m. – (bot.) Arbust ramificat, cu frunze dese și inflorescență în formă de umbrelă; împrăștie un miros plăcut, asemănător florilor de vișin; bujorel de munte, merișor (Rhododendron kotschyi). Se întâlnește în Țibleș, în Masivul Pop Ivan și pe suprafețe considerabile în Masivul Rodnei (Pietrosul Mare). Plantă ocrotită de lege (Monumente, 1976: 68). – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak (DEX); din smirdă (sc. smirnă) + suf. -ar (MDA).

SMIRDÁR v. smârdar.

SMÂRDÁR (cf. bg. smradijak) s. m. Arbust din familia Ericacee, înalt până la 50 cm, bogat ramificat cu flori roșii-purpurii, roz, rar albe; formează tufișuri întinse în partea superioară a etajului subalpin, până la 2.100-2.300 m, pe soluri acide, adesea scheletice (Rhodondendron myrtifolium = kotschyi). Specie carpato-balcanică, înrudită cu speciile de rododendron din Alpi. În România crește în Carpații Orientali și Meridionali. Frunzele conțin substanțe tanante. Specie ocrotită. Important rol antierozional. Florile folosite, sub formă de infuzie, împotriva tusei și bronșitei și în afecțiuni renale. Sin. bujor de munte.