SMÂNTÂNI, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântână de pe lapte; a extrage smântână din lapte. – Din smântână.

smântâni [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~na, (reg) zm~ (Pzi: 3 zmântâne) / Pzi: ~nesc / E: smântână] 1-2 vtrp (Cu complementul „laptele”, „oala”) A (se) aduna smântâna (1) din lapte. 3-4 vtrp (Cu complementul „laptele”, „oala”) A (se) extrage smântâna (1) din lapte. 5 vt (Arg) A destitui.

SMÂNTÂNI, smântânesc, vb. IV. Tranz. A aduna smântâna de pe lapte; a extrage smântâna din lapte. – Din smântână.

A SE SMÂNTÂNI pers. 3 se ~ește intranz. rar (despre var) A se face gros (ca smântâna). /Din smântână

A SMÂNTÂNI ~esc tranz. 1) (laptele pus la prins) A curăța de smântână. 2) (laptele dulce) A supune unei operații de extragere a smântânii (cu ajutorul separatorului). /Din smântână

SMÂNTÂNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

mâstână sf vz smântână

smântănă sf vz smântână

smântâna v vz smântâni

smântână sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) smentănă, smen~, ~tănă, zmen~, (reg) mâstână, zmin~ / A și: (reg) smântână / Pl: (rar) ~nuri, ~ni / E: vsl *сыметана cf bg сметана] 1 Produs lactat gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert după ce a fost lăsat câtva timp la o temperatură obișnuită sau care se separă de lapte cu o mașină centrifugă specială Si: (pop) spumă (24), (reg) groscior (3), smoală (15). 2 (Reg; îs) ~ acră Lapte prins folosit pentru acrit supa sau pentru închegat laptele. 3 (Reg; îe) A turna iaurt peste ~ Se spune la adresa unei femei care nu este bună gospodină. 4 (Reg) Caimac la lapte. 5 (Fig) Partea cea mai bună dintr-un lucru. 6 (Reg; gmț; îf mâstână) Rachiu. 7 (Bot; reg) Mătasea-broaștei (Conferva vulgaris).

smentănă sf vz smântână

smentână sf vz smântână

zmântână sf vz smântână

zmântâni v vz smântâni corectat(ă)

zmentână sf vz smântână

zmîntînă s.f. v. smîntînă.

zmîntîni vb. IV. v. smîntîni.

SMÂNTÂNĂ s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, după ce a fost lăsat câtva timp la temperatura obișnuită, sau care se separă din lapte cu o mașină centrifugă specială. ♦ (Reg.) Caimac. 2. Fig. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

SMÎNTÎNĂ s. f. 1. Strat gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafața laptelui nefiert, lăsat cîtva timp la temperatura obișnuită sau care se separă din lapte la o mașină centrifugă specială. E un pămînt deosebit acela din care se fac țiglele; oamenii îl aleg de deasupra celorlalte straturi, ca pe o smîntînă. BOGZA, C. O. 216. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu smîntînă și ouă și feli de bucate. CREANGĂ, P. 29. Am alungat o pisică neagră care se băgase pe coș la oala cu smîntînă. ALECSANDRI, T. I 391. ◊ (Glumeț) I-am gătit de cină Două labe de găină, Cu smîntînă din fîntînă. ALECSANDRI, P. P. 374. ♦ (Regional) Strat gros care se ridică deasupra laptelui fiert; caimac. Îi aduse îndată cafeaua cu lapte... avînd grijă să-i pună smîntînă de două degete. REBREANU, I. 100. 2. Fig. Partea cea mai bună dintr-un lucru; fruntea. V. caimac. Că din turme cam lipsea Oile pe jumătate... Smîntîna mioarelor, Fruntea dobitoacelor, Fala negustorilor. TEODORESCU, P. P. 515. – Formă gramaticală: pl. (rar) smîntînuri (MACEDONSKI, O. III 140).

SMÎNTÎNI, smîntînesc. vb. IV. Tranz. (Cu complementul «lapte» sau «oala cu lapte») A ridica stratul de smîntînă format la suprafață, a aduna smîntîna. Oalele... după ce au fost smîntînite se pun pe lîngă foc. PAMFILE, I. C. 26. Cînd căuta mama să smîntînească oalele, smîntînește, Smarandă, dacă ai ce. CREANGĂ, A. 44.

SMÂNTÂNĂ f. 1) Produs lactat gras, care se adună deasupra laptelui fermentat natural sau se extrage cu ajutorul separatorului și care este folosit în alimentație sau pentru prepararea untului. 2) fig. mai ales art. Ceea ce este mai de valoare, mai de calitate; frunte. [G.-D. smântânii] /<sl. sumetana

smântănì v. a strânge smântâna: când căta mama să smântănească oalele CR.

smântână f. 1. floarea laptelui, globulețe grase ce se ridică la suprafața laptelui care stă mai mult timp la un loc; 2. fig. ceea ce-i mai bun. [Slav. *SŬMĒTANA (cf. ceh SMETANA)].

smîntînă și zmîntînă f, pl ĭ (vsl. *sumentana, d. su-menton, -mesti, a turbura, a amesteca; bg. rus. ceh. smetana, smîntînă. Și la Ossețĭ zmäntin, a amesteca. V. smintesc). Partea groasă care se alege din laptele crud lăsat în repaus 2-3 zile (Laptele rămas după luarea smîntîniĭ și bătut apoĭ se numește „lapte bătut”). V. caimac, cremă.

smîntînésc v. tr. (d. smîntînă). Iaŭ smîntînă de la lapte: a smîntîni laptele, oalele. – Și zm-.

zmîntînă, V. smîntînă.

smântâni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânesc, 3 sg. smântânește, imperf. 1 smântâneam; conj. prez. 1 sg. să smântânesc, 3 să smântânească

smântâni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânesc, imperf. 3 sg. smântânea; conj. prez. 3 să smântânească

smântâni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smântânesc, imperf. 3 sg. smântânea; conj. prez. 3 sg. și pl. smântânească

smântână s. f., g.-d. art. smântânii

smântână s. f., g.-d. art. smântânii

smântână s. f., g.-d. art. smântânii

smîntînă

smântână, -nii gen. a.

smântânesc, -neam 1 imp.

SMÂNTÂNI vb. (reg.) a smoli. (A ~ laptele.)

SMÂNTÂNĂ s. (pop.) spumă. (~ laptelui.)

SMÂNTÂNĂ s. v. caimac, floare.

SMÎNTÎNĂ s. (pop.) spumă. (~ laptelui.)

smîntînă s. v. CAIMAC. FLOARE.

SMÎNTÎNI vb. (reg.) a smoli. (A ~ laptele.)

smîntînă s. f. – Spumă, cremă de lapte. Sl. *sŭmętana, de la sŭmętati, sŭmęstą „a amesteca, a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. smetan, slov. smetana, pol. śmietana, ceh., rus. smetana, lituan. smantas. Numai rom. presupune o formă sl. cu ę, celelalte limbi sl. presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a opus acestei der. îndoiala în ce privește trecerea an < în, care nu există în elementele sl., cf. jupîn, stînă; pentru a depăși dificultatea, s-a atribuit împrumutului o dată mai veche anterioară sec. X, explicație ce nu pare cea mai bună, cf. stăpîn. Der. de la un lat. *mantana < mantum (Pușcariu, Dacor., III, 386; Pușcariu, Lr., 286) sau *mattana < matta (Giuglea, Dacor., III, 616; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este încă și mai îndoielnică. Philippide, II, 15, crede că ar putea fi cuvînt autohton. Cf. REW 5424N. Der. smîntîni, vb. (a lua smîntîna de pe lapte); smîntînică, s. f. (plantă, Galium cruciatum); smîntînos, adj. (cu multă smîntînă).