O definiție pentru smucă
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
smucă s. f. – (Olt., în expresia) a face smucă, a începe ceva, a începe să consumi ceva. Probabil din sb. smočiti „a înfige dintele”.
Intrare: smucă
smucă substantiv feminin
| substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||