10 definiții pentru smreduitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMREDUITOR, -OARE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.
SMREDUITOR, -OARE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
smreduitor, ~oare a [At: CANTEMIR, S. M. 37/10 / V: smerd~, zm~ / Pl: ~i, ~oare / E: smredui + -tor] (Înv) Contagios (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMREDUITOR, -OARE, smreduitori, -oare, adj. (Învechit) Care molipsește, care contaminează. (Fig.) Răul cel mult smreduitor ce răi pe toți făcuse. VĂCĂRESCU, P. 150.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerduitor, ~oare a vz smreduitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmreduitor, ~oare a vz smreduitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
smreduitor (înv.) (desp. -du-i-) adj. m., pl. smreduitori; f. sg. și pl. smreduitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
smreduitor (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitori; f. sg. și pl. smreduitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smreduitor adj. m. (sil. -du-i-), pl. smreduitori; f. sg. și pl. smreduitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SMREDUITOR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smreduitor adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: smre-du-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
smreduitor, smreduitoareadjectiv
- 1. Care molipsește, care contaminează. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: contagios infecțios molipsitor
- Răul cel mult smreduitor ce răi pe toți făcuse. VĂCĂRESCU, P. 150. DLRLC
-
etimologie:
- Smredui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09