smotocit², ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: ~tro~ / Pl: ~iți, ~e / E: smotoci] (Mun) 1 (D. oameni) Care are părul ciufulit. 2 (D. sân²) Care a fost supt de tot laptele. 3 Păruit.

smotocit¹ sns [At: UDRESCU, GL. / V: ~tro~ / E: smotoci] (Mun; d. puii de animale) Supt trâgând cu putere de uger.

SMOTOCI, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. sb. smotok.

smotoci [At: IOVESCU, N. 243 / V: ~tro~ / Pzi: ~cesc / E: ns cf smocoti] 1 vt (Mun; Olt) A părui. 2 vt (Pop) A trage cuiva o bătaie bună Si: a chelfăni. 3 vrr (Mun) A se juca îmbrățișându-se, trâgând unul de altul, îmbrâncindu-se. 4 vt (Buc; îf smotroci) A amesteca (5). 5 vt (Reg; d. puii de animale) A suge lovind cu capul tare în uger, trăgând cu putere.

smotroci v vz smotoci

smotrocit², ~ă a vz smotocit²

smotrocit¹ sn vz smotocit¹

SMOTOCI, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. scr. smotok.

SMOTOCI, smotocesc, vb. IV. Tranz. A da o bătaie bună; a părui, a scărmăna. Pe Dița o smotocesc băieții din vecini. STANCU, D. 14.

smotoci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocesc, 3 sg. smotocește, imperf. 1 smotoceam; conj. prez. 1 sg. să smotocesc, 3 să smotocească

smotoci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocesc, imperf. 3 sg. smotocea; conj. prez. 3 să smotocească

smotoci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocesc, imperf. 3 sg. smotocea; conj. prez. 3 sg. și pl. smotocească

SMOTOCI vb. v. părui.

smotoci vb. v. PĂRUI.

smotocit, smotocită, adj. (reg.) 1. (despre oameni) care are părul ciufulit. 2. (despre sân) care a fost supt de tot (de lapte).

smotoci, smotocesc, vb. IV (reg.) 1. a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna. 2. (în forma: smotroci) a amesteca. 3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere.