SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

smotocíre s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. – Cf. scr. smotok.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SMOTOCÍ vb. v. părui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

smotocí, smotocésc, vb. IV (reg.) 1. a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna. 2. (în forma: smotroci) a amesteca. 3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

smotocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smotocésc, imperf. 3 sg. smotoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. smotoceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink