smocăi vt [At: I. CR. III, 345 / V: șm~ / Pzi: smocăi, ~esc / E: smoc + -ăi] 1 (Mol; Buc) A trage de păr Si: (pfm) a scărmana. 2 (Mol; Buc) A bate trâgând de păr Si: (pfm) a scărmăna. 3 (Reg; c. i. in, cânepă etc.) A smulge din pământ în bătaie de joc. 4 (Mun; d. puii de animale) A suge cu lăcomie, zbătându-se Si: (reg) a smocoti (1). 5 (Mun; d. sugari) A mișca buzele, imitând suptul Si: (reg) a smocoti (2).

șmocăi v vz smocăi

smocăi, smocăi și smocăiesc, vb. IV (reg.) 1. a trage de păr, a bate trăgând de păr, a scărmăna. 2. (despre in, cânepă) a smulge din pământ (în bătaie de joc). 3. (despre puii de animale) a suge cu lăcomie, zbătându-se; a smocoti. 4. (despre sugari) a mișca buzele, imitând suptul; a smocoti.