smocot¹ sn [At: MAT. DIALECT. I, 267 / Pl: ~e / E: smoc] (Reg) Ciucure de lână de mai multe culori, care se pune, ca podoabă, la bici sau la gâtul unor animale.

smocot² sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~e / E: pvb smocoti] (Mun) 1-3 Smocotit¹ (1-3).

smocot¹, smocote, s.n. (reg.) ciucure din lână de mai multe culori, care se pune, ca podoabă, la bici sau la gâtul unor animale.

smocot², smocote, s.n. (reg.) zgomot produs de suptul lacom al vițelului; smocotit, smocoteală.