2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

smocăni vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~nesc / E: smoc + -ăni] (Îvr) A scutura puternic Si: a zgâlțâi.

Arhaisme și regionalisme

smocăni, smocănesc, vb. IV (înv.) a scutura puternic; a zgâlțâi.

Intrare: smocănit
smocănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smocănit
  • smocănitul
  • smocănitu‑
  • smocăni
  • smocănita
plural
  • smocăniți
  • smocăniții
  • smocănite
  • smocănitele
genitiv-dativ singular
  • smocănit
  • smocănitului
  • smocănite
  • smocănitei
plural
  • smocăniți
  • smocăniților
  • smocănite
  • smocănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: smocăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smocăni
  • smocănire
  • smocănit
  • smocănitu‑
  • smocănind
  • smocănindu‑
singular plural
  • smocănește
  • smocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smocănesc
(să)
  • smocănesc
  • smocăneam
  • smocănii
  • smocănisem
a II-a (tu)
  • smocănești
(să)
  • smocănești
  • smocăneai
  • smocăniși
  • smocăniseși
a III-a (el, ea)
  • smocănește
(să)
  • smocănească
  • smocănea
  • smocăni
  • smocănise
plural I (noi)
  • smocănim
(să)
  • smocănim
  • smocăneam
  • smocănirăm
  • smocăniserăm
  • smocănisem
a II-a (voi)
  • smocăniți
(să)
  • smocăniți
  • smocăneați
  • smocănirăți
  • smocăniserăți
  • smocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • smocănesc
(să)
  • smocănească
  • smocăneau
  • smocăni
  • smocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)