opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

smocănire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ? / E: smocăni] (Îvr) Scuturare puternică Si: zgâlțâire.

smocăni vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~nesc / E: smoc + -ăni] (Îvr) A scutura puternic Si: a zgâlțâi.

Arhaisme și regionalisme

smocănire, smocăniri, s.f. (înv.) scuturare puternică, zgâlțâire.

smocăni, smocănesc, vb. IV (înv.) a scutura puternic; a zgâlțâi.

Intrare: smocănire
smocănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smocănire
  • smocănirea
plural
  • smocăniri
  • smocănirile
genitiv-dativ singular
  • smocăniri
  • smocănirii
plural
  • smocăniri
  • smocănirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: smocăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smocăni
  • smocănire
  • smocănit
  • smocănitu‑
  • smocănind
  • smocănindu‑
 singular plural
  • smocănește
  • smocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smocănesc
 (să)
  • smocănesc
  • smocăneam
  • smocănii
  • smocănisem
a II-a (tu)
  • smocănești
 (să)
  • smocănești
  • smocăneai
  • smocăniși
  • smocăniseși
a III-a (el, ea)
  • smocănește
 (să)
  • smocănească
  • smocănea
  • smocăni
  • smocănise
plural I (noi)
  • smocănim
 (să)
  • smocănim
  • smocăneam
  • smocănirăm
  • smocăniserăm
  • smocănisem
a II-a (voi)
  • smocăniți
 (să)
  • smocăniți
  • smocăneați
  • smocănirăți
  • smocăniserăți
  • smocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • smocănesc
 (să)
  • smocănească
  • smocăneau
  • smocăniră
  • smocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)