SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SMOC ~uri n. Grup de elemente (fire de păr, tulpini de plante, pene etc.) de același fel, care constituie un fascicul. /cf. sb. smotak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SMOC s. (rar) smârc. (Un ~ de iarbă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SMOC s. v. buchet, ghioc, grămadă, legătură, maldăr, mănunchi, teanc, vraf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

smoc (-curi), s. n. – 1. Mănunchi, cantitate care se poate smulge o dată cu mîna. – 2. Buchet, mănunchi de flori. – 3. Șuviță. – Var. zmoc. Sb. smotka „șuviță” (Candrea), neîndoielnic contaminat cu smîc. Legătura cu motoc (Cihac, II, 189), sau cu rus. žemok „bulgăraș de ceară” (Scriban) este neconvingătoare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

smoc s. n., pl. smócuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink