3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMIRNA adv. v. smirnă1.

Smirna f. oraș și port în Turcia de Azia, în fundul unui golf, pe marea Egee: 300.000 loc. Bazaruri, covoare; Întrepozit general al comerțului între Levant și Europa.

smirna adv. drept ca lumânarea: a sta smirna înaintea cuiva. [Mold. smernă = rus. SMERNO].

smírna adv. (rus. smirnyĭ, liniștit, d. mirŭ, pace; rut. smirniĭ). Fam. A sta smirna, a sta liniștit supt comandă: eleviĭ în clasă, soldațiĭ în front stau smirna.

SMIRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smirna adv.] – Din rus. smirno.

SMIRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smirna adv.] – Din rus. smirno.

SMIRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

SMIRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

smirnă2 sf [At: PSALT. 87 / V: (îvp) zm~, (reg) smer~, zmer~ / Pl: ~ne / E: vsl смиръна, ngr σμύρύα] 1 Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin) care, prin ardere, răspândește un miros plăcut caracteristic și care se întrebuințează în medicină, în parfumerie, în ceremoniile religioase și la îmbălsămare Si: benzoe, (înv) miră. 2 (Prc) Miros plăcut și puternic de smirnă2 (1). 3 (Reg) Tămâie. 4 (Bot; reg) Granat (Chrysanthemum parthenium). 5 (Bot; reg) Calapăr (Chrysanthemum balsamita). 6 (Bot; reg) Năfurică (Artemisia annua). 7 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Tămâiță (Chenopidum botrys).

smirnă1 av [At: POLIZU / V: ~na, (reg) zm~ / E: rs smirno] (Construit mai ales cu verbul „a sta”) 1 În poziție de drepți. 2 Nemișcat. 3 Înmărmurit (de fri că, de respect etc. în fața cuiva).

SMIRNĂ2 s. f. Rășină aromatică extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspîndind un miros plăcut; are întrebuințări în medicină, în parfumerie, la unele ceremonii religioase etc. Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194. Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55.

SMIRNĂ1 adv. (Și în forma smirna) În poziție de drepți; nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). Ai noștri, cînd dorm, smirnă, nu li se aude decît răsufletul. STANCU, D. 43. Smirnă toți! și din toate piepturile... pornește un întreit ura. CARAGIALE, O. III 22. ◊ (În construcție cu verbul «a sta», mai rar cu alte verbe) Alteța-voastră imperială este prea bună, răspunse generalul, oprindu-se smirnă la doi pași de arhiduce. VORNIC, P. 113. Cînd răcnea la telefon, soldații și ofițerii făceau smirna înaintea pîlniei. C. PETRESCU, Î. I 267. La tablă stau smirna patru fetițe...cu ochii țintă la examinator. VLAHUȚĂ, O. A. II 192. – Variantă: smirna adv.

SMIRNĂ ~e f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuințări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei] /<ngr. smirna, sl. smirina

smirnă f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce și balsamic, arde răspândind un miros plăcut: smirna e întrebuințată în medicină și in ceremoniile bisericești. [De origină slavo-greacă].

smírnă și zmírnă f. fără pl. (ngr. și vgr. smýrna și mýrra; vsl. smirŭna, zmirúna, rus. smirna). Rășina scoasă pin inciziunĭ din coaja copaculuĭ stýrax benzoin, care crește pe șesurile și malurile rîurilor din insulele Sonde (Ĭa e un suc albicĭos foarte compact care se solidifică la aer și-șĭ ĭa o coloare cafenie împestrițată cu alb. Are un gust dulce și balsamic, arde răspîndind un miros foarte plăcut șl mulțĭ vaporĭ de acid benzoic și se disolva în alcool și eter. Calitatea eĭ variază după modu extrageriĭ și preparăriĭ și după etatea și originea copaculuĭ. În med. se întrebuințează contra inflamațiunilor cronice ale căilor respiratoriĭ ș. a. În biserică se afumă cu ĭa și se consideră maĭ prețioasă de cît tămîĭa). V. stirac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smirnă1 (fam.) adv. (a sta ~)

smirnă2 s. f., g.-d. art. smirnei

smirnă2 s. f., g.-d. art. smirnei

smirnă s. f., g.-d. art. smirnei; pl. smirne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMIRNĂ s. v. granat, spilcuță, tămâie.

SMIRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.)

smirnă s. v. GRANAT. SPILCUȚĂ. TĂMÎIE.

SMIRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ servește ca esență în parfumerie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smirna adv. – Drepți în poziție de drepți. Rus. smirno (Tiktin).

smirnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sta smirnă expr. 1. a sta nemișcat / în poziție de drepți. 2. a fi obedient.

Intrare: Smirna
Smirna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: smirnă (adv.)
smirnă1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • smirnă
smirna (adv.) adverb
adverb (I8)
  • smirna
Intrare: smirnă (s.f.)
smirnă2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smirnă
  • smirna
plural
  • smirne
  • smirnele
genitiv-dativ singular
  • smirne
  • smirnei
plural
  • smirne
  • smirnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmirnă
  • zmirna
plural
genitiv-dativ singular
  • zmirne
  • zmirnei
plural
vocativ singular
plural
zmernă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smernă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smirnă, smirnesubstantiv feminin

  • 1. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194. DLRLC
    • format_quote Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55. DLRLC
etimologie:

smirnăadverb

  • 1. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ai noștri, cînd dorm, smirnă, nu li se aude decît răsufletul. STANCU, D. 43. DLRLC
    • format_quote Smirnă toți! și din toate piepturile... pornește un întreit ura. CARAGIALE, O. III 22. DLRLC
    • format_quote Alteța-voastră imperială este prea bună, răspunse generalul, oprindu-se smirnă la doi pași de arhiduce. VORNIC, P. 113. DLRLC
    • format_quote Cînd răcnea la telefon, soldații și ofițerii făceau smirna înaintea pîlniei. C. PETRESCU, Î. I 267. DLRLC
    • format_quote La tablă stau smirna patru fetițe... cu ochii țintă la examinator. VLAHUȚĂ, O. A. II 192. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.