4 definiții pentru smint

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smint sm [At: ȘEZ. XXI, 25 / Pl: ~nți / E: pvb sminti] (Reg) Om nebun.

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Regional, rar) Smintit, zăpăcit. Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25.

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Reg.) Smintit, zăpăcit. – Postverbal al lui sminti.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smint, sminți, s.m. (reg.) nebun.

Intrare: smint
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smint
  • smintul
  • smintu‑
plural
  • sminți
  • sminții
genitiv-dativ singular
  • smint
  • smintului
plural
  • sminți
  • sminților
vocativ singular
  • smintule
  • sminte
plural
  • sminților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smint, smințisubstantiv masculin
smintă, smintesubstantiv feminin

  • 1. regional Smintit, zăpăcit. DLRLC
    • format_quote Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.