4 definiții pentru smint
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
smint sm [At: ȘEZ. XXI, 25 / Pl: ~nți / E: pvb sminti] (Reg) Om nebun.
SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Regional, rar) Smintit, zăpăcit. Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Reg.) Smintit, zăpăcit. – Postverbal al lui sminti.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
smint, sminți, s.m. (reg.) nebun.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: smint
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
smint, smințisubstantiv masculin smintă, smintesubstantiv feminin
-
- Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25. DLRLC
-
etimologie:
- sminti DLRM