opțiuni
  • info
3 intrări
15 definiții

Explicative DEX

smicurit sns [At: UDRESCU, GL. / E: smicuri] (Mun) 1 Dezghiocare (3). 2 Scâncet.

smicura [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 149/8 / V: (înv) zm~, (reg) ~ri, m~ / Pzi: smicur / E: ml *exmiculare cf lat micŭla] 1 vt (Îrg) A sfărâma (1). 2 vt (Îrg; c. i. boabe de porumb) A dezghioca (3). 3 vt (Înv) A biciui. 4 vi (Reg) A tremura. 5 vi (Reg) A purta ceva repede înainte și înapoi. 6-7 vri (Mun; d. copii) A scânci.

smicuri v vz smicura

zmicura v vz smicura

zmicura vb. I. v. smicura.

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. A sfărîma în bucăți mici; a dumica, a frînge. (Atestat în forma smicuri) [Șandru] care, de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine. COȘBUC, P. II 213. ♦ A biciui, a lovi. Porunci apoi dă craiul pe pag cu vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. – Variantă: smicuri vb. IV.

SMICURI vb. IV v. smicura.

smicurà v. a sdruncina. [Lat. *EXMICULARE (din MICULA, fărămă)].

zmícur, a -á v. tr. (lat. *ex-miculo, -áre, d. micula, dim. d. mica, fărmătură). Trans. vest. Fărămițesc, fărîm, frămînt: a zmicura cașu (BSG. 1937, 96).

Ortografice DOOM

smicur.

Etimologice

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un știulete de porumb; (despre păstăioase) a bate păstăile uscate pentru a separa boabele (de mazăre, etc.). 2. (Fig.) A călca în picioare. (din smîc1, în loc de smicula, ca și în zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)

Sinonime

SMICURA vb. v. biciui, dezghioca, mărunți, pisa sfărâma, șfichiui, zdrobi.

smicura vb. v. BICIUI. DEZGHIOCA. MĂRUNȚI. PISA. SFĂRÎMA. ȘFICHIUI. ZDROBI.

Arhaisme și regionalisme

smicurit s.n. (reg.) 1. (despre boabele de porumb) dezghiocat. 2. (despre copii) plânset înăbușit și întretăiat; scâncet.

ZMICURA vb. (Mold., Criș.) A sfărîma, a zdrobi (în bătaie). A: O zmicurară cu cureale verzi. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. Fu bătut foarte tare, tot trupul zmicurînd. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. C: Căutați o căldare și zmicurați pietri și le băgați în căldare. C 1692, 532r. Etimologie: lat. *exmiculare. Cf. s t o r o h ă n i, ș u p i (2).

Intrare: smicurit (part.)
smicurit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smicurit
  • smicuritul
  • smicuritu‑
  • smicurită
  • smicurita
plural
  • smicuriți
  • smicuriții
  • smicurite
  • smicuritele
genitiv-dativ singular
  • smicurit
  • smicuritului
  • smicurite
  • smicuritei
plural
  • smicuriți
  • smicuriților
  • smicurite
  • smicuritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: smicurit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smicurit
  • smicuritul
  • smicuritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • smicurit
  • smicuritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: smicura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicura
  • smicurare
  • smicurat
  • smicuratu‑
  • smicurând
  • smicurându‑
 singular plural
  • smicură
  • smicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smicur
 (să)
  • smicur
  • smicuram
  • smicurai
  • smicurasem
a II-a (tu)
  • smicuri
 (să)
  • smicuri
  • smicurai
  • smicurași
  • smicuraseși
a III-a (el, ea)
  • smicură
 (să)
  • smicure
  • smicura
  • smicură
  • smicurase
plural I (noi)
  • smicurăm
 (să)
  • smicurăm
  • smicuram
  • smicurarăm
  • smicuraserăm
  • smicurasem
a II-a (voi)
  • smicurați
 (să)
  • smicurați
  • smicurați
  • smicurarăți
  • smicuraserăți
  • smicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • smicură
 (să)
  • smicure
  • smicurau
  • smicurară
  • smicuraseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmicura
  • zmicurare
  • zmicurat
  • zmicuratu‑
  • zmicurând
  • zmicurându‑
 singular plural
  • zmicură
  • zmicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmicur
 (să)
  • zmicur
  • zmicuram
  • zmicurai
  • zmicurasem
a II-a (tu)
  • zmicuri
 (să)
  • zmicuri
  • zmicurai
  • zmicurași
  • zmicuraseși
a III-a (el, ea)
  • zmicură
 (să)
  • zmicure
  • zmicura
  • zmicură
  • zmicurase
plural I (noi)
  • zmicurăm
 (să)
  • zmicurăm
  • zmicuram
  • zmicurarăm
  • zmicuraserăm
  • zmicurasem
a II-a (voi)
  • zmicurați
 (să)
  • zmicurați
  • zmicurați
  • zmicurarăți
  • zmicuraserăți
  • zmicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • zmicură
 (să)
  • zmicure
  • zmicurau
  • zmicurară
  • zmicuraseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicuri
  • smicurire
  • smicurit
  • smicuritu‑
  • smicurind
  • smicurindu‑
 singular plural
  • smicure
  • smicuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smicur
 (să)
  • smicur
  • smicuream
  • smicurii
  • smicurisem
a II-a (tu)
  • smicuri
 (să)
  • smicuri
  • smicureai
  • smicuriși
  • smicuriseși
a III-a (el, ea)
  • smicure
 (să)
  • smicure
  • smicurea
  • smicuri
  • smicurise
plural I (noi)
  • smicurim
 (să)
  • smicurim
  • smicuream
  • smicurirăm
  • smicuriserăm
  • smicurisem
a II-a (voi)
  • smicuriți
 (să)
  • smicuriți
  • smicureați
  • smicurirăți
  • smicuriserăți
  • smicuriseți
a III-a (ei, ele)
  • smicure
 (să)
  • smicure
  • smicureau
  • smicuriră
  • smicuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smicura, smicurverb

  • 1. A sfărâma în bucăți mici. DLRLC
    sinonime: dezghioca dumica frânge mărunți pisa sfărâma zdrobi
    • format_quote [Șandru] care, de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine. COȘBUC, P. II 213. DLRLC
    • 1.1. Biciui, lovi, șfichiui. DLRLC
      sinonime: biciui lovi șfichiui
      • format_quote Porunci apoi dă craiul pe pag cu vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.