smiarță sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~țe / E: s + miarță] (Mun) Miarță.

smĭárță, V. mĭarță.

mĭárță, smĭárță și zmĭárță f., pl. ĭerțe. Munt. Fam. Copil mic: el nu era atuncĭ de cît o mĭarță de copil.

miarță s.f. (reg.; de obicei ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) v. Pocitanie. Pocitură. Stârpitură.

smiarță, smiarțe, s.f. (reg.) ființă pipernicită; stârpitură, miarță.