7 definiții pentru smerin
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
smerin, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 53/1 / V: ~ren, ~earen, ~ernu / A și: smerin / Pl: ~i, ~e / E: vsl съмѣрьнъ, смѣренъ] (Înv) 1-5 a Smerit (1-2, 5, 7-8). 6-9 a, av Smerit (12-16). 10-14 a Smerit (18-20, 22, 25).
smerin a. (poetic) smerit: pe capul celui smerin, pe fruntea celui mare AL. [Slav. SŬMIERINŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerín, -ă adj. (vsl. sŭmierĭnŭ, sumierĭnikŭ, smerit, d. mĭera, măsură, ca lat. modestus d. modus, măsură. V. ne-mernic). Vechĭ. Azĭ nord. Smerit. – Și sméren. În Trans. și smérnic (vsl. sŭmierĭnikŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smearen, ~ă a vz smerin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smeren, ~ă a vz smerin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smernu, ~ă a vz smerin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
smerin, -ă, adj. (înv.) 1. smerit, plecat, spășit. 2. modest; sărac; netrebnic. 3. cuviincios; respectuos. 4. cucernic, credincios, evlavios.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||