smârcitúră, smârcitúri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; bețivan.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink