2 definiții pentru smârcitură
Explicative DEX
smârcitură sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: smârci + -tură] (Mun) 1 Smiorcăit1 (1). 2 Copil smorcăit2 (3). 3 Om de nimic Si: lepădătură. 4 Bețivan (1).
Arhaisme și regionalisme
smârcitură, smârcituri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; bețivan.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: smârcitură
smârcitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||