smârcít, -ă, adj. (reg.) 1. care trage aerul repetat pe nas, provocând un zgomot caracteristic; sfârcâit; căruia îi curge nasul. 2. care plânge înăbușit, și întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot; smiorcăit, plângăcios, plângăreț.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SMÂRCÍ vb. v. musti, scânci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

smârcí, smârcésc, vb. IV (reg.) 1. (despre apă) a musti; a plescăi. 2. (despre oameni) a plânge înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcăi. 3. (despre vite) a sorbi. 4. a râvni (să bea, să mănânce).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink