slăvit, ~ă [At: PSALT. 167 / Pl: ~iți, ~e / E: slăvi] 1-2 a, smf (Adesea ca atribut al divinității, ca formulă de reverență sau ca termen de adresare) Care este vrednic să i se arate (prin cuvinte, cântece etc.) prețuirea profundă (și unanimă), ca urmare a unor mari merite și a unor calități deosebite etc. Si: adorat (5), cinstit² (4), elogiat² (3-4), lăudat, preamărit, preaslăvit, proslăvit², venerat, (liv) exaltat² (2), glorificat, (rar) serbat, (îvp) fălit (1), mărit², (înv) binecuvântat, preablagoslovit, preacuvântat, preaînălțat, prealăudat, prealuminat, preaseninat, proslavnic, (îvr) pohvălit, (reg) prealuminos. 3-4 a, smf (Spc) Care este iubit (exagerat de) mult Si: adorat (1-2), divinizat (1), idolatrizat, venerat. 5 a Ironic. 6 sf (Înv) Minune. 7 a (Asr) Renumit. 8 a (Rar) Deosebit² (5).

SLĂVIT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Ridicat în slavă pentru merite deosebite; preamărit, lăudat, glorificat. Jupînesele din Țara de Sus, dintre care nu lipsea nici una, arătau frumuseți care de care mai slăvite – unele slăvite cu treizeci de ani în urmă, altele slăvite în vremea de față. SADOVEANU, F. J. 387. Puțin mai este și ai să ajungi împărat care n-a mai stat altul pe fața pămîntului, așa de iubit, de slăvit și de puternic. CREANGĂ, P. 191. ◊ (Poetic) Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale! EMINESCU, O. I 100. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. 2. Vestit, renumit; celebru, ilustru. Am schimbat scaunul împărăției mele, clădind curțile acestea nouă de la Babahan. Cei mai slăviți meșteri le-au împodobit și le-au zugrăvit. SADOVEANU, D. P. 8. Din toți marinarii din împrejurimi era slăvit pentru ochi, vedea la o depărtare de necrezut. CONTEMPORANUL, IV 46. ◊ (Ironic) Școala s-a umplut de băieți doriți de învățătură, între care eram și eu, cel mai bun de hîrjoană și slăvit de leneș. CREANGĂ, A. 75.

SLĂVIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SLĂVI și A SE SLĂVI. 2) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; renumit; vestit; reputat. /v. a (se) slăvi

slăvit a. 1. glorios: slăvite împărate! 2. vestit: împărat slăvit e codrul EM.

slăvít, -ă adj. (d. slăvesc). Glorios, vestit.

slăvi [At: PSALT. HUR. 9^v/9 / Pzi: ~vesc / E: slv славити] 1-2 vtr A (se) exprima (prin cuvinte, cântece etc.) prețuire profundă (și unanimă), ca urmare a unor mari merite, a unor calități deosebite etc. Si: a adora (5), a cinsti (2), a elogia (2), a lăuda, a mări¹, a preamări, a proslăvi, a da slavă, a venera, (liv) a exalta, a glorifica, (rar) a preaslăvi, a serba, a sui în slăvi, (îvp) a făli, (înv) a binecuvânta (5), a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a slavoslovi, a preablagoslovi, a prearădica. 3 (Spc) A iubi (exagerat de) mult Si: a adora (1), a diviniza (1), a idolatriza, a venera. 4 vt (Rar) A prețui. 5 vr (Înv) A-și câștiga o mare faimă. 6 vt (Reg) A încânta. 7 vt (Îvr) A râvni.

SLĂVI, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A preamări, a lăuda, a glorifica, a ridica în slavă pentru merite deosebite. Pretutindeni popoarele Uniunii slăvesc pe poetul libertății, Pușkin. SADOVEANU, E. 205. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el, Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134. Te slăvesc, o! zi ferice, sfîntă zi de libertate. ALECSANDRI, O. 74. ◊ (Poetic) Paserile slăveau în desișuri mîndreța sfîrșitului de primăvară și duioșia sfîrșitului zilei. SADOVEANU, O. I 104. 2. (Învechit) A adora, a iubi. Ei, de vreme ce ai să-mi fii soțior... fă-mi puțintică curte... Spune-mi că mă iubești, că mă slăvești... că ești fericit...! ALECSANDRI, T. I 210. Netăgăduit este că eu slăvesc pe toate femeile tinere și cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. Mă aflam într-o grădină Cu frumoasa ce slăvesc. VĂCĂRESCU, P. 169.

A SE SLĂVI mă ~esc intranz. A-și face o reputație (de obicei proastă). /<sl. slaviti

A SLĂVI ~esc tranz. A ridica în slavă; a exalta; a elogia; a cânta; a glorifica. ~ Patria. /<sl. slaviti

slăvì v. 1. a lăuda, a glorifica: fiu al astor ruine, țărâna lor o slăvesc GR. AL.; 2. a adora: preoții egipteni ’n templuri îi slăvesc GR. AL. [Slav. SLAVITI, a celebra].

*slăvesc v. tr. (vsl. sîrb. slaviti, a slăvi, rus. slávitĭ). V. proslăvesc. Glorific, laud, înalt cu vorba: a slăvi faptele strămoșilor. Ador, laud: a-l slăvi pe Dumnezeŭ.

slăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvesc, 3 sg. slăvește, imperf. 1 slăveam; conj. prez. 1 sg. să slăvesc, 3 să slăvească

slăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvesc, imperf. 3 sg. slăvea; conj. prez. 3 să slăvească

slăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvesc, imperf. 3 sg. slăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. slăvească

SLĂVIT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ul împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele țări) serenisim. (~e doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

SLĂVIT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, glorios, ilustru, înalt, mare, mărit, nobil.

slăvit adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. GLORIOS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. MĂRIT. NOBIL.

SLĂVIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele țări) serenisim. (~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) erată

SLĂVI vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

SLĂVI vb. v. adora, diviniza, idolatriza, venera.

slăvi vb. v. ADORA. DIVINIZA. IDOLATRIZA. VENERA.

SLĂVI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

A slăvi ≠ a denigra