slăvire sf [At: CAMIL PETRESCU, O. III, 441 / Pl: ~ri / E: slăvi] 1 Exprimare (prin cuvinte, cântece etc.) a prețuirii profunde (și unanime) față de cineva sau de ceva, ca urmare a unor mari merite, a unor calități deosebite etc. Si: cinstire (2), elogiere (2), elogiu (3), laudă, lăudare, preamărire, proslăvire, slavă (3), (liv) apoteoză, glorificare, (rar) apoteozare (2), exaltare (2), (înv) pohfală, preaslăvie, preaslăvire, preaslăvit¹, sărbătorie, slavoslovie, slăvitură, (îvr) pohvalenie, prealăudare, preamărire, proslăvitură Vz omagiu, omagiere, prinos. 2 (Spc) Iubire (exagerat de) puternică Si: adorare (1), divinizare (1).

SLĂVIRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă, glorificare; adorare.

slăvi [At: PSALT. HUR. 9^v/9 / Pzi: ~vesc / E: slv славити] 1-2 vtr A (se) exprima (prin cuvinte, cântece etc.) prețuire profundă (și unanimă), ca urmare a unor mari merite, a unor calități deosebite etc. Si: a adora (5), a cinsti (2), a elogia (2), a lăuda, a mări¹, a preamări, a proslăvi, a da slavă, a venera, (liv) a exalta, a glorifica, (rar) a preaslăvi, a serba, a sui în slăvi, (îvp) a făli, (înv) a binecuvânta (5), a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a slavoslovi, a preablagoslovi, a prearădica. 3 (Spc) A iubi (exagerat de) mult Si: a adora (1), a diviniza (1), a idolatriza, a venera. 4 vt (Rar) A prețui. 5 vr (Înv) A-și câștiga o mare faimă. 6 vt (Reg) A încânta. 7 vt (Îvr) A râvni.

SLĂVI, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A preamări, a lăuda, a glorifica, a ridica în slavă pentru merite deosebite. Pretutindeni popoarele Uniunii slăvesc pe poetul libertății, Pușkin. SADOVEANU, E. 205. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el, Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134. Te slăvesc, o! zi ferice, sfîntă zi de libertate. ALECSANDRI, O. 74. ◊ (Poetic) Paserile slăveau în desișuri mîndreța sfîrșitului de primăvară și duioșia sfîrșitului zilei. SADOVEANU, O. I 104. 2. (Învechit) A adora, a iubi. Ei, de vreme ce ai să-mi fii soțior... fă-mi puțintică curte... Spune-mi că mă iubești, că mă slăvești... că ești fericit...! ALECSANDRI, T. I 210. Netăgăduit este că eu slăvesc pe toate femeile tinere și cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. Mă aflam într-o grădină Cu frumoasa ce slăvesc. VĂCĂRESCU, P. 169.

A SE SLĂVI mă ~esc intranz. A-și face o reputație (de obicei proastă). /<sl. slaviti

A SLĂVI ~esc tranz. A ridica în slavă; a exalta; a elogia; a cânta; a glorifica. ~ Patria. /<sl. slaviti

slăvì v. 1. a lăuda, a glorifica: fiu al astor ruine, țărâna lor o slăvesc GR. AL.; 2. a adora: preoții egipteni ’n templuri îi slăvesc GR. AL. [Slav. SLAVITI, a celebra].

*slăvesc v. tr. (vsl. sîrb. slaviti, a slăvi, rus. slávitĭ). V. proslăvesc. Glorific, laud, înalt cu vorba: a slăvi faptele strămoșilor. Ador, laud: a-l slăvi pe Dumnezeŭ.

slăvire s. f., g.-d. art. slăvirii; pl. slăviri

!slăvire s. f., g.-d. art. slăvirii; pl. slăviri

slăvire s. f., g.-d. art. slăvirii; pl. slăviri

slăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvesc, 3 sg. slăvește, imperf. 1 slăveam; conj. prez. 1 sg. să slăvesc, 3 să slăvească

slăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvesc, imperf. 3 sg. slăvea; conj. prez. 3 să slăvească

slăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăvesc, imperf. 3 sg. slăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. slăvească

SLĂVIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă. (~ vremurilor noastre.)

SLĂVIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă. (~ vremurilor noastre.)

SLĂVI vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

SLĂVI vb. v. adora, diviniza, idolatriza, venera.

slăvi vb. v. ADORA. DIVINIZA. IDOLATRIZA. VENERA.

SLĂVI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

A slăvi ≠ a denigra