2 definiții pentru slămăcui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sl- și zlămăcuĭésc v. tr. (d. zlamac). Mold. Prefac în zlamac. Fig. Iron. Bat, pisagesc, storonesc.

zlămăcuĭésc, V. slămăcuĭesc.

Intrare: slămăcui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slămăcui
  • slămăcuire
  • slămăcuit
  • slămăcuitu‑
  • slămăcuind
  • slămăcuindu‑
singular plural
  • slămăcuiește
  • slămăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slămăcuiesc
(să)
  • slămăcuiesc
  • slămăcuiam
  • slămăcuii
  • slămăcuisem
a II-a (tu)
  • slămăcuiești
(să)
  • slămăcuiești
  • slămăcuiai
  • slămăcuiși
  • slămăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • slămăcuiește
(să)
  • slămăcuiască
  • slămăcuia
  • slămăcui
  • slămăcuise
plural I (noi)
  • slămăcuim
(să)
  • slămăcuim
  • slămăcuiam
  • slămăcuirăm
  • slămăcuiserăm
  • slămăcuisem
a II-a (voi)
  • slămăcuiți
(să)
  • slămăcuiți
  • slămăcuiați
  • slămăcuirăți
  • slămăcuiserăți
  • slămăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • slămăcuiesc
(să)
  • slămăcuiască
  • slămăcuiau
  • slămăcui
  • slămăcuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zlămăcui
  • zlămăcuire
  • zlămăcuit
  • zlămăcuitu‑
  • zlămăcuind
  • zlămăcuindu‑
singular plural
  • zlămăcuiește
  • zlămăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zlămăcuiesc
(să)
  • zlămăcuiesc
  • zlămăcuiam
  • zlămăcuii
  • zlămăcuisem
a II-a (tu)
  • zlămăcuiești
(să)
  • zlămăcuiești
  • zlămăcuiai
  • zlămăcuiși
  • zlămăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • zlămăcuiește
(să)
  • zlămăcuiască
  • zlămăcuia
  • zlămăcui
  • zlămăcuise
plural I (noi)
  • zlămăcuim
(să)
  • zlămăcuim
  • zlămăcuiam
  • zlămăcuirăm
  • zlămăcuiserăm
  • zlămăcuisem
a II-a (voi)
  • zlămăcuiți
(să)
  • zlămăcuiți
  • zlămăcuiați
  • zlămăcuirăți
  • zlămăcuiserăți
  • zlămăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zlămăcuiesc
(să)
  • zlămăcuiască
  • zlămăcuiau
  • zlămăcui
  • zlămăcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)