13 definiții pentru slăbătură
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SLĂBĂTURĂ, slăbături, s. f. (Fam.) Om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă. – Slab + suf. -ătură.
slăbătură sf [At: CREANGĂ, P. 83 / V: (rar) ~bit~ / Pl: ~ri / E: slăbi + -ătură] 1-4 (Șdp) Ființă (om, animal, plantă etc.) slabă (1, 7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLĂBĂTURĂ, slăbături, s. f. Om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă. – Slab + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SLĂBĂTURĂ, slăbături, s. f. (Adesea precedă un substantiv sau un pronume pe care îl determină și de care este legat prin prep. «de») Om (sau animal) foarte slab. Slăbătura cea de cal iar se răpede și apucă o gură de jăratic. CREANGĂ, P. 195.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slăbătură f. căzătură: iacă slăbătura de cal CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slăbătúră și -itúră f., pl. ĭ (d. slab cu sufixu ca în căzătură, obrăznicătură, viitură). Iron. Om saŭ animal prea slab: o slăbătură de om, de caĭ. V. tigoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbitură sf vz slăbătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slăbitúră, V. slăbătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
slăbătură (fam.) s. f., g.-d. art. slăbăturii; pl. slăbături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
slăbătură (fam.) s. f., g.-d. art. slăbăturii; pl. slăbături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
slăbătură s. f., g.-d. art. slăbăturii; pl. slăbături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SLĂBĂTURĂ s. (fam.) sfrijitură. (Ce e ~ asta de om?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLĂBĂTURĂ s. (fam.) sfrijitură. (Ce e ~ asta de om?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
slăbătură, slăbăturisubstantiv feminin
- 1. Om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sfrijitură
- Slăbătura cea de cal iar se răpede și apucă o gură de jăratic. CREANGĂ, P. 195. DLRLC
-
etimologie:
- Slab + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09