sluș, V. sluj.

sluj i [At: RESMERIȚĂ, D. / E: pn služ] 1 Strigăt cu care cineva îndeamnă câinele (sau rar, alt animal) dresat să ia poziție verticală, cu corpul sprijinit pe partea posterioară și cu labele dinainte ridicate și îndoite în fața pieptului. 2 (D. câini dresați; rar, d. alte animale dresate; îe) A face (sau a sta) ~ A lua poziție verticală, cu corpul sprijinit pe partea posterioară și cu labele de dinainte ridicate și îndoite în fața pieptului. 3 (Fig; d. oameni; îae) A avea o atitudine slugarnică (1). 4 (Fig; d. oameni; îae) A se înjosi.

sluj și (Munt. vest) sluș (pol. slysz, ascultă, stăĭ, orĭ rus. slúšaĭ, ascultă!) interj. adresată cînilor ca să stea în doŭă picĭoare. A face sluj, a sta în doŭă picĭoare (cînele): să facă sluș (CL. 1912, 8, 828).